mugi vi [At: DOSOFTEI V. S. octombrie 79732 / Pzi: 3 ~geshte shi muge / E: ml mugire] 1 (D. animale cornute) A scoate sunete prelungi caracteristice Si: a rage (reg) a mugai Vz boncai boncalui zbiera. 2 (Nob; ie) Nici i (sau le) fuge nici i (sau le) ~ge Se spune despre cei care nui intereseaza carora nu le pasa de cineva sau de ceva. 3 (Pex; reg; d. roiuri de albine) A bazai. 4 (Pan; d. oameni) A striga puternic sfashietor Si: a zbiera a urla a racni. 5 (Pan; d. elemente ale naturii) A produce zgomote puternice shi prelungite Si: a urla a vui. 6 (Pan; d. unele instrumente muzicale unelte etc.) A produce prin lovire frecare etc. sunete puternice. 7 (Pan; d. arme de foc) A bubui.

MUGÍ pers. 3 mugeshte vb. IV. Intranz. 1. (Despre vite cornute) A rage a zbiera. Simbotina se zbatu in shtreang mugi infuriata. MIHALE O. 509. Boii pashteau linishtitzi shi in rastimpuri vreunul mugea prelung. AGIRBICEANU S. P. 115. Turmele saud mugind SHi flacaii vin pe lunca Haulind. COSHBUC P. I 47. ♦ (Despre cerb) A scoate un strigat puternic shi melodios in epoca de impreunare; a boncalui a rage. ♦ Fig. (Despre oameni) A striga puternic a racni. Atunci o pinza vinata se ridica din valuri shi un glas fioros mugeshte. DUNAREANU N. 30. Deodata numai iaca vedem in prund citziva oameni claie peste gramada shi unul din ei mugind puternic. CREANGA A. 8. Lapushneanul mugind k un taur... voi a se inturna cu fatza spre parete. NEGRUZZI S. I 165. 2. (Despre ape) A vui puternic a clocoti (1) a haui. Dunarea mugeshte mai tare. Cu ochii inchishi teai crede intrun codru pe o vijelie cumplita. VLAHUTZA O. A. II 115. Marea se rascoala mugind cunfuriere. NEGRUZZI S. II 276. ♦ (Despre vint furtuna) A vijii puternic a urla a vui. Vintul mugeshte afara zguduind ferestrele salii. MACEDONSKI O. IV 21. ♦ (Despre arme de foc) A bubui. O bubuire de pushca mugi in tabara lui Potocki. SADOVEANU O. VII 11. Bateriile din toate partzile au mugit fara incetare toata ziua. ODOBESCU S. III 595. Prez. ind. pers. 3 sg. shi: múge (COSHBUC P. I 249 GOROVEI c. 178).

A MUGÍ pers. 3 ~éshte intranz. 1) (despre animale cornute) A scoate sunete prelungi shi puternice caracteristice speciei; a rage; a zbiera; a racni. 2) fig. fam. (despre oameni) A scoate sunete strigate violente shi prelungi; a urla; a zbiera. 3) fig. (despre unele fenomene ale naturii) A produce un zgomot puternic shi prelung; a urla; a vui; a vajai. 4) (despre unele unelte instrumente muzicale etc.) A scoate sunete prelungi shi stridente. /<lat. mugire

mugì v. 1. a striga vorbind de boi vaci tauri; 2. fig. a urla: vantul mugeshte valurile mugesc [Lat. MUGIRE].

mugésc v. intr. (lat. mugire; pv. pg. mugir vfr. muire sp. mujir). Strig vorbind de boĭ vacĭ shi leĭ. Fig. Gem racnind: a mugi de furie de durere. Se zice despre huĭetu vintuluĭ shi apeĭ: vintu valurile mugeaŭ. V. vijiĭ pleoscaĭ.

mugí (a ~) vb. ind. prez. 3 sg. mugéshte imperf. 3 sg. mugeá; conj. prez. 3 sa mugeásca

mugí vb. ind. prez. 3 sg. mugéshte 3 pl. mugésc imperf. 3 sg. mugeá; conj. prez. 3 sg. shi pl. mugeásca

mugesc geam 1 imp.

MUGÍ vb. a rage a zbiera (inv. shi reg.) a rugi (reg.) a rancai a rancalui (Transilv.) a bauni. (Vitele ~.)

MUGI vb. a rage a zbiera (inv. shi reg.) a rugi (reg.) a rincai a rincalui (Transilv.) a bauni. (Vitele ~.)

mugí (mugésc mugít) vb. A rage a zbiera a urla. Mr. mudzescu mudzire. Lat. mūgῑre (Pushcariu 1118; CandreaDens. 1160; REW 5719) cf. it. muggire v. fr. muire. Der. muget s. n. k raget sunet pocnet etc. (dupa Pushcariu 1119 shi CandreaDens. 1161 direct din lat. mūgῑtum) cf. ByckGraur I 20; mugitor adj. (care mugeshte).