MUGÍ pers. 3 mugeshte vb. IV. Intranz. I. (Despre unele animale cornute) A scoate sunete prelungi caracteristice; a zbiera a rage. II. P. anal. 1. (Despre oameni) A striga puternic; a urla a racni. 2. (Despre unele instrumente muzicale unelte etc.) A produce (prin lovire frecare explozie etc.) sunete puternice suparatoare. ♦ (Despre arme de foc) A bubui puternic. 3. (Despre ape shi despre vant) A vui puternic; a urla. [Prez. ind. pers. 3 shi: múge] Lat. mugire.