16 definitzii pentru rage

din care

Dictzionare explicative

Explica cele mai intalnite sensuri ale cuvintelor.

RÁGE rag vb. III. Intranz. (Despre unele animale) A scoate ragete. ♦ Fig. (Despre oameni) A tzipa a racni a zbiera a urla. [Var.: ragí s. f.] Din lat. ragere.

RÁGE rag vb. III. Intranz. (Despre unele animale) A scoate ragete. ♦ Fig. (Despre oameni) A tzipa a racni a zbiera a urla. [Var.: ragí s. f.] Din lat. ragere.

rage [At: PSALT. 215 / V: (irg) ragi (Pzi: ragesc / Par: ragit ras) (reg) ragui (Pzi: 3 raguie) ragi / Pzi: rag / Par: ras / E: ml ragere] 1 vi (D. unele animale) A scoate ragete Si: a mugi a racni (irg) a rugi. 2 vt (Pan; d. instrumente muzicale) A scoate sunete puternice neplacute. 3 (Ie) Nici numi ~ nici numi plange Nu ma intereseaza. 4 (Fig; d. oameni) A zbiera. 5 (D. ape) A vui.

RÁGE rag vb. III. Intranz. (De obicei la pers. 3) (Mai ales despre boi vaci cerbi) A scoate ragete; a mugi. Vaca rage de foame in batatura. VLAHUTZA O. A. 358. Boii rag caii rincheaza cinii latra la un loc Omul trist cade pe ginduri shi sapropie de foc. ALECSANDRI P. A. 112. ♦ Fig. (Despre oameni) A tzipa a striga a zbiera. Rabda inima shi taci Daca nai gura sa ragi. SHEZ. XII 83. Badea rage Prin pirloage Lelea ingina Din gradina (Clopotul shi toaca). Forme gramaticale: perf. s. ragíi part. ras.

A RÁGE rag intranz. 1) (despre unele animale) A scoate ragete caracteristice speciei; a mugi; a racni; a zbiera. 2) fig. depr. (mai ales despre copii) A plange cu glas tare (de cele mai multe ori fara motiv). 3) fam. (despre persoane) A scoate sunete puternice shi prelungi; a tzipa; a striga; a racni. /<lat. ragere

rage v. a sbiera k vitele: boii rag caii rancheaza AL. [Lat. vulg. RAGERE = clasic RUGIRE].

RAGÍ vb. IV v. rage.[1]

  1. Formele flexionare absente sunt inlocuite de cele ale verbului a rage. gall

rag ras a ráge v. intr. (lat. pop. rágere = ragire a rage a mugi; fr. raire shi braire a zbera [magaru] it. ragghiare). Strig mugesc vorbind de boĭ shi vacĭ: bou rage calu necheaza. Part. ras shi celelalte forme trecute nu se intrebuintzeaza. Vechĭ (Dos.) shi ragesc a ragi.

Dictzionare morfologice

Indica formele flexionare ale cuvintelor (conjugari, declinari).

ráge (a ~) vb. ind. prez. 3 sg. ráge imperf. 3 sg. rageá (nu se foloseshte la participiu supin shi timpurile compuse cu participiul)

ráge vb. ind. prez. 1 sg. shi 3 pl. rag 2 sg. ragi 3 sg. ráge; conj. prez. 3 sg. shi pl. rága; ger. ragand

Dictzionare relatzionale

Indica relatzii intre cuvinte (sinonime, antonime).

RAGE vb. a mugi a zbiera (inv. shi reg.) a rugi (reg.) a rincai a rincalui (Transilv.) a bauni. (Vitele ~.)

Dictzionare etimologice

Explica etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

ráge (rág ragít) vb. A mugi a racni a behai. Lat. ragĕre (Densusianu Hlr. 197; Pushcariu 1427; REW 7077) cf. v. fr. raire. Din sec. XVII tendintza este de a asimila conjug. cu cea a vb. in ire: formele part. ras shi ale gerunziului ragind care le citeaza Tiktin sint putzin folosite. Der. raget s. n. (behait muget) cu var. raget ragat rare; rangat s. n. (zbierat muget) var. cu infix nazal; ramat s. n. (muget) negreshit alta var. deshi dificil de explicat fonetic (dupa Tiktin din freamat care nu este nici el mai ushor).

Intrare: rage
verb (V650)
Nu se foloseshte la participiu, supin shi timpurile compuse cu participiul.
Surse flexiune: DOOM 2
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • rage
  • ragere
  • ras
  • rasu‑
  • ragand
  • ragandu‑
singular plural
  • ragi
  • rage
  • ragetzi
numarul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult k perfect
singular I (eu)
  • rag
(sa)
  • rag
  • rageam
  • rasei
  • rasesem
a II-a (tu)
  • ragi
(sa)
  • ragi
  • rageai
  • raseshi
  • raseseshi
a III-a (el, ea)
  • rage
(sa)
  • raga
  • ragea
  • rase
  • rasese
plural I (noi)
  • ragem
(sa)
  • ragem
  • rageam
  • raseram
  • raseseram
  • rasesem
a II-a (voi)
  • ragetzi
(sa)
  • ragetzi
  • rageatzi
  • raseratzi
  • raseseratzi
  • rasesetzi
a III-a (ei, ele)
  • rag
(sa)
  • raga
  • rageau
  • rasera
  • rasesera
verb (V326)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • ragi
  • ragire
  • ragit
  • ragitu‑
singular plural
numarul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult k perfect
singular I (eu)
  • ragii
  • ragisem
a II-a (tu)
  • ragishi
  • ragiseshi
a III-a (el, ea)
  • ragi
  • ragise
plural I (noi)
  • ragiram
  • ragiseram
  • ragisem
a II-a (voi)
  • ragiratzi
  • ragiseratzi
  • ragisetzi
a III-a (ei, ele)
  • ragira
  • ragisera
* forma nerecomandata sau greshita – (arata)
* forme elidate shi forme verbale lungi – (arata)
info
Aceste definitzii sunt compilate de echipa dexonline. Definitziile originale se afla pe fila definitzii. Putetzi reordona filele pe pagina de preferintze.
arata:

rage, ragverb

  • 1. (Despre unele animale) A scoate ragete. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Vaca rage de foame in batatura. VLAHUTZA O. A. 358. DLRLC
    • format_quote Boii rag caii rincheaza cinii latra la un loc Omul trist cade pe ginduri shi sapropie de foc. ALECSANDRI P. A. 112. DLRLC
    • diferentziere A scoate ragete caracteristice speciei. NODEX
    • 1.1. figurat Despre oameni: racni, striga, urla, zbiera, tzipa. DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX
      • format_quote Rabda inima shi taci Daca nai gura sa ragi. SHEZ. XII 83. DLRLC
      • format_quote Badea rage Prin parloage Lelea ingana Din gradina (Clopotul shi toaca). DLRLC
    • 1.2. figurat depreciativ (Mai ales despre copii) A plange cu glas tare (de cele mai multe ori fara motiv). NODEX
etimologie:

info Lista completa de definitzii se afla pe fila definitzii.