RÁGE rag vb. III. Intranz. (De obicei la pers. 3) (Mai ales despre boi vaci cerbi) A scoate ragete; a mugi. Vaca rage de foame in batatura. VLAHUTZA O. A. 358. Boii rag caii rincheaza cinii latra la un loc Omul trist cade pe ginduri shi sapropie de foc. ALECSANDRI P. A. 112. ♦ Fig. (Despre oameni) A tzipa a striga a zbiera. Rabda inima shi taci Daca nai gura sa ragi. SHEZ. XII 83. Badea rage Prin pirloage Lelea ingina Din gradina (Clopotul shi toaca). Forme gramaticale: perf. s. ragíi part. ras.