ráge (rág ragít) vb. A mugi a racni a behai. Lat. ragĕre (Densusianu Hlr. 197; Pushcariu 1427; REW 7077) cf. v. fr. raire. Din sec. XVII tendintza este de a asimila conjug. cu cea a vb. in ire: formele part. ras shi ale gerunziului ragind care le citeaza Tiktin sint putzin folosite. Der. raget s. n. (behait muget) cu var. raget ragat rare; rangat s. n. (zbierat muget) var. cu infix nazal; ramat s. n. (muget) negreshit alta var. deshi dificil de explicat fonetic (dupa Tiktin din freamat care nu este nici el mai ushor).