moft sn [At: MAIORESCU CR. II 36 / V: (reg) muft / Pl: ~uri / E: tc müft] (Fam; mpl) 1 Lucru lipsit de insemnatate de seriozitate sau de valoare Si: bagatela fleac nimic. 2 (Ie) A umbla cu ~uri A invoca diverse pretexte pentru a se eschiva de la o obligatzie. 3 (Nob; ilav) Pe ~uri Prin artificii menite sa induca in eroare prin tertipuri. 4 (Lpl; shie a face ~) Capricii.

MOFT mofturi s. n. 1. Lucru de nimic lipsit de importantza sau de valoare; fleac bagatela. Ce sa mai cautam la comediile alea nemtzeshti nishte mofturi; dam parale shi nu intzelegem nimica. CARAGIALE O. I 46. ◊ Expr. A umbla cu mofturi = a invoca motive lipsite de temei a aduce argumente fara valoare. Cemi umblatzi mie cu mofturi shi acadele patriotice? REBREANU R. II 183. ♦ (Rar) SHmecherie. La teatru amindoi merg citeodata la galerie cu un singur franc; unul plateshte iar celalalt intra pe mofturi cu contramarca aceluiashi bilet. CARAGIALE O. II 6. 2. (Mai ales la pl. de obicei in constructzie cu verbul «a face.») Nazuri fasoane fandoseli ifose. [Calul] ma poarta fara mofturi shi cu ushurintza pe drumuri pe dealuri shi prin ripi. SADOVEANU O. VIII 199. Ma bucur eu... shi dumnealui face mofturi! REBREANU P. S. 157. Incepu sa faca mofturi sa salinte k e greu la pluguri. CONTEMPORANUL II 359.

MOFT ~uri n. 1) mai ales la pl. Dispozitzie de moment neashteptata shi stranie; capriciu; naz; marafet; maraz; toana. * A face ~uri a face nazuri fasoane. 2) fig. fam. Pretentzie neintemeiata. 3) fam. Lucru lipsit de orice valoare; fleac; nimic; maruntzish; bagatela. /<turc. müft

moft n. 1. bagatela; 2. minciuna fleac: umbla cu mofturi; 3. pl. nazuri: face mofturi. [Turc. MUFT gratuit ieftin].

moft n. pl. urĭ (turc. [d. pers.] müft gratuit; sirb. mufte degeaba). Fam. Lucru fara valoare fleac: aceasta vorba e un moft. A face mofturĭ a face nazurĭ a refuza: satulu face mofturĭ la mincare ĭar flamindu maninca shi pe dracu. A umbla cu mofturĭ a glumi a te juca a nu proceda serios: la razboĭ nu se umbla cu mofturĭ. Interj. de dispretz shi nepasare: A zis k se va razbuna. Moft!

moft s. n. pl. mófturi

moft s. n. pl. mófturi

MOFT s. (mai ales la pl.) v. capriciu.

MOFT s. v. bagatela chitzibush fleac maruntzish nimic palavra prostie.

MOFT s. (mai ales la pl.) capriciu chef fandoseala fantezie fason fitza maimutzareala naz pofta prosteala sclifoseala toana (pop. shi fam.) pirtzag scalimbaiala scalimbaiere scalimbaitura (pop.) fasoleala hachitza izmeneala pandalie (inv. shi reg.) marghiolie nacafa pala (reg.) marghioleala nabadaie toanca zimbic (Transilv.) pont (Mold. prin Bucov. shi Transilv.) suk (inv.) schimonosire schimonositura (grecism inv.) paraxenie (fam.) bizdic farafastic marafet (fam. iig.) boala dambla. (Na fost decit un ~; ce sint ~urile astea?)

moft s. v. BAGATELA. CHITZIBUSH. FLEAC. MARUNTZISH. NIMIC. PALAVRA. PROSTIE.

moft (mófturi) s. n. 1. Fleac bagatela. 2. Scorneala baliverna. 3. Fason sclifoseala. Tc. muft din per. muft „fara importantza” (Loebel 204; SHeineanu II 262; Lokotsch 1492) cf. sb. mufte „gratuit”. La ultimul sens e posibila interventzia unei incrucishari cu ngr. μόχθος „dificultate” (Cihac II 677). Der. moftangiu s. m. (palavragiu sharlatan); moftangioaica s. f. (sharlatanca escroaca; sclifosita fandosita); moftologie s. f. (neseriozitate); moftolog s. m. (grandoman snob); mofturos adj. (nazuros fandosit).

MOFTUL ROMAN revista satirica bisaptamanala aparuta la Bucureshti cu intermitentze in trei serii intre 24 ian. 1893 shi 12 mai 1902 sub directzia lui I.L. Caragiale. Colaboratori: A. Cazaban I.Al. BratescuVoineshti Em. Garleanu P. Liciu. Caricaturi: C. Jiquidi. Din 1990 apare lunar o serie noua. Colaboratori: M.H. Simionescu I. Baieshu Al. Popovici V. Silvestru M. Micu SHt. Cazimir sh.a.

a face mofturi expr. a fi exagerat de pretentzios.

mofturi! interj. 1. prostii! aiureli! 2. fleacuri!; nu conteaza!