MOFT mofturi s. n. 1. Lucru de nimic lipsit de importantza sau de valoare; fleac bagatela. Ce sa mai cautam la comediile alea nemtzeshti nishte mofturi; dam parale shi nu intzelegem nimica. CARAGIALE O. I 46. ◊ Expr. A umbla cu mofturi = a invoca motive lipsite de temei a aduce argumente fara valoare. Cemi umblatzi mie cu mofturi shi acadele patriotice? REBREANU R. II 183. ♦ (Rar) SHmecherie. La teatru amindoi merg citeodata la galerie cu un singur franc; unul plateshte iar celalalt intra pe mofturi cu contramarca aceluiashi bilet. CARAGIALE O. II 6. 2. (Mai ales la pl. de obicei in constructzie cu verbul «a face.») Nazuri fasoane fandoseli ifose. [Calul] ma poarta fara mofturi shi cu ushurintza pe drumuri pe dealuri shi prin ripi. SADOVEANU O. VIII 199. Ma bucur eu... shi dumnealui face mofturi! REBREANU P. S. 157. Incepu sa faca mofturi sa salinte k e greu la pluguri. CONTEMPORANUL II 359.