ȘMECHERÍE, (2) șmecherii, s. f. 1. Faptul de a fi șmecher. 2. Abilitate de șmecher; vorbă sau faptă de șmecher; șiretlic, vicleșug; escrocherie, fraudă; șmecherlâc. – Șmecher + suf. -ie.

șmecherie sf [At: CIHAC II, 390 / V: (reg) șmiche~, șmichir~ / Pl: (7-8) ~ii / E: șmecher + -ie] 1-3 Însușirea de a fi șmecher (1, 3, 5). 4-6 Abilitate de șmecher (1, 3, 5). 7 (Ccr) Faptă de om șmecher (6) Si: șarlatanie (1), șiretlic (1), șmechereală (1), vicleșug, (pop) șmecherlâc, (arg) șpil (3). 8 (Ccr) Vorbă de șmecher (5) Si: șmechereală (2). 9 (Pop; îe) A fi (pus) la ~ A fi dichisit. 10 (Pop; îe) A lua (pe cineva) la ~ A trata pe cineva șmecherește (3).

ȘMECHERÍE, șmecherii, s. f. Faptul de a fi șmecher. ♦ Abilitate de șmecher; vorbă sau faptă de șmecher; șiretlic, vicleșug; escrocherie, fraudă; șmecherlâc. – Șmecher + suf. -ie.

ȘMECHERÍE, șmecherii, s. f. Faptul de a fi șmecher; vorbă sau faptă de șmecher; șiretlic, vicleșug, stratagemă. Numai cu șmecherii umblă. SADOVEANU, O. VII 330. Porniră împreună, fiecare cu cîte două urcioare și aide, aide, de vorbă ajunseră la fîntîna ielelor. Aci fata umblă cu șmecherii. ISPIRESCU, L. 324.

ȘMECHERÍE ~i f. 1) Caracter șmecher. 2) Faptă sau vorbă de om șmecher; șiretenie; șarlatanie. Era de o ~ proverbială. [Art. șmecheria; G.-D. șmecheriei; Sil. -ri-e] /șmecher + suf. -ie

șmecherie f. șiretlic: fata umblă cu șmecherie ISP.

șmecheríe f. (d. șmecher). Fam. Șarlatanie, înșelătorie: a umbla cu șmecheriĭ, a pricepe șmecheria. – Și șmichirie (est). V. teșmecherie și măĭestrie.

șmecheríe s. f., art. șmechería, g.-d. art. șmecheríei; (fapte) pl. șmecheríi, art. șmecheríile

șmecheríe s. f., art. șmechería, g.-d. art. șmecheríei; (fapte) pl. șmecheríi, art. șmecheríile

ȘMECHERÍE s. 1. șiretenie, viclenie, (rar) șireție. (Era de-o ~ proverbială.) 2. v. subterfugiu. 3. v. escrocherie.

ȘMECHERIE s. 1. șiretenie, viclenie, (rar) șireție. (Era de-o ~ proverbială.) 2. stratagemă, subterfugiu, șiretenie, șiretlic, tertip, truc, viclenie, vicleșug, (rar) șireție, (reg.) solomonie, (Ban. și Transilv.) mișculanță, (înv.) marafet, măiestrie, (fam.) chichiță, chițibuș, manevră, merchez. (A uza de o ~.) 3. escrocherie, hoție, impostură, înșelăciune, înșelătorie, pungășeală, pungășie, șarlatanie, (livr.) tripotaj, (rar) șarlatanerie, șarlatanism, șmecherlîc, (pop. și fam.) pezevenclîc, potlogărie, (Mold.) șolticărie, (înv.) calpuzanlîc, matrapazlărie, meșteșug, șălvirie, (înv., în Mold.) șulerie, (fam.) coțcărie, matrapazlîc, pehlivănie, pișicherlîc, șmechereală, (înv. fam.) coțcă, (fig.) panglicărie, scamatorie. (Se ține de ~ii.)

ȘMECHERIE chichirez, găselniță, halardeală, merchez, moftologie, nasabțigen, șmerchez.

șmecherie, șmecherii s. f. 1. faptul de a fi șmecher. 2. abilitate de șmecher. 3. vorbă sau faptă de șmecher. 4. șiretlic, vicleșug. 5. escrocherie, fraudă. 6. accesorii (mai ales la aparatură electronică) 7. obiect greu de definit.

a vorbi la asuceală / la caterincă / la ciorănie / la derută / la mișto / la șme / la șmecherie / la ușcheală expr. (intl.) a lua peste picior; a vorbi argotic.