VICLEȘÚG, vicleșuguri, s. n. Viclenie, șiretlic. – Din magh. hitlenség.

vicleșug sn [At: PSALT. HUR. 80^v/25 / V: (înv) fi~, hi~, hiclenș~, hiclenșig (Pl și: hiclenșigure) hitl~, hitlenș~ (Pl și: hitlenșugure), (reg) icleșug, iclenșug, (îvr) hetlianșug, hiclenșâg, hiclinșig, hicleșugă s, ~șâg, ~șeg, ~enș~, vitlenș~ / Pl: ~uri / E: mg hitlenség] (Îvp) 1 Perfidie. 2 Șiretenie. 3 Istețime. 4 Faptă necinstită. 5 (Îlav) Cu (sau, rar, prin) ~ În mod perfid. 6 (Îal) În mod șiret³. 7 (Îal) Prin înșelătorie. 8 (Pan) Viclenie (9). 9 (Înv) Afirmație falsă. 10 (Înv) Vorbă de om păcătos Si: blasfemie (1). 11 (În legătură cu verbe ca „a face”, „a lucra”) Trădare. 12 (În legătură cu verbe ca „a face”, „a lucra”) Complot. 13-14 (Îljv) Cu (sau prin) ~ (Într-un mod) lipsit de loialitate. 15-16 (Îljv) (Într-un mod) lipsit de onoare (prin nerespectarea cuvântului dat).

vicleșug s.n. (înv., pop.) 1 Viclenie; șiretlic. Și-apus în gînd să descopere vicleșugul babei (CR.). ◊ Loc.adv. Cu (sau prin) vicleșug = în mod viclean; prin înșelătorie. Se apropie cu vicleșug și puse cada cît mai aproape (VOIC.). 2 (mai ales în legătură cu vb. ca „a face”, „a lucra”) Trădare, uneltire. Au făcut vicleșug împotriva domnitorului. • pl. -uri. și (înv.) hicleșug, hitleșug s.n. /<magh. hitlenség; vicleșug, prin hipercorecție.

VICLEȘÚG, vicleșuguri, s. n. Viclenie. – Din magh. hitlenség.

VICLEȘÚG, vicleșuguri, s. n. Viclenie, perfidie, prefăcătorie; (cu sens atenuat) șiretlic, șmecherie, stratagemă. Vicleșugul moșneagului deodată i se lămuri cu desăvîrșire. SADOVEANU, O. VII 116. Eu îi deșirai vicleșugul lucrului, cum e spre folosul lui ș-al țării. DELAVRANCEA, O. II 102. Spînul, văzînd că i s-a dat vicleșugul pe față, se răpede ca un cine turbat la Harap-Alb. CREANGĂ, P. 278. O milă fățărnicită cu vicleșug. CONACHI, P. 249.

VICLEȘÚG ~uri n. Faptă care denotă viclenie; truc. /<ung. hitlenség

vicleșug n. viclenie. [Ung. HITLÉNSEG, perfidie].

vicleșúg n., pl. urĭ (ung. hitlenség). Viclenie. – Vechĭ hicl-, hitl-, și -nșig, -nșug.

vicleșúg (vi-cle-) s. n., pl. vicleșúguri

vicleșúg s. n. (sil. -cle-), pl. vicleșúguri

VICLEȘÚG s. 1. v. ipocrizie. 2. v. subterfugiu.

VICLEȘUG s. 1. duplicitate, falsitate, fățărnicie, ipocrizie, minciună, perfidie, prefăcătorie, viclenie, (livr.) fariseism, machiavelism, tartuferie, tartufism, (rar și fam.) machiaverlîc, (înv.) fățărie, prefăcanie, prefacătură, procleție, (fig.) iezuitism, mascaradă. (A fost demascat ~ lui.) 2. stratagemă, subterfugiu, șiretenie, șiretlic, șmecherie, tertip, truc, viclenie, (rar) șireție, (reg.) solomonie, (Ban. și Transilv.) mișculanță, (înv.) marafet, măiestrie, (fam.) chichiță, chițibuș, manevră, merchez. (De ce ~ a uzat?)