perfidie sf [At: CALENDARIU (1794) 36/32 / A shi: ~fid~ / Pl: ~ii / E: fr perfidie] 1 Caracter perfid (1) al cuiva. 2 (Ccr) Manifestare perfida (1) a cuiva.

PERFÍDIE perfidii s. f. Trasatura de caracter care ascunde rautate viclenie necinste; fapta rea shi vicleana. V. fatzarnicie viclenie ipocrizie. Numai atunci a intzeles Tudor perfidia grecilor atunci a vazut k scopul lor era sal lase singur in contra turcilor. GHICA S. 110. Aflind el... k imparatul voieshte a da cirmuirea Ardealului lui Basta se minie foarte de inshelaciunea nemultzumirea shi perfidia imparateasca. BALCESCU O. II 270. ◊ (Personificat) Amagit cu promisiuni de iertare... Potcoava se dede el insushi... in ghearele perfidiei: fu ferecat... shi aruncat in temnitza! HASDEU I. V. 192.

PERFIDÍE s.f. Lipsa de cinste de loialitate; viclenie fatzarnicie ipocrizie. ♦ Fapta perfida. [Gen. iei. / < fr. perfidie lat. perfidia].

PERFIDÍE s. f. caracter perfid; lipsa de loialitate de cinste; viclenie fatzarnicie ipocrizie. ◊ fapta perfida. (< fr. perfidie)

PERFIDÍE ~i f. 1) Caracter perfid; fatzarnicie; ipocrizie; viclenie. 2) Fapta sau vorba perfida; fatzarnicie; ipocrizie. [G.D. perfidiei] /<fr. perfidie

perfidie f. lipsa de credintza viclenie tradare.

*perfidíe f. (fr. perfidie) shi perfídie f. (lat. perfidia). Viclenie ascunderea relelor intentziunĭ.

perfidíe s. f. art. perfidía g.d. art. perfidíei; pl. perfidíi art. perfidíile

perfidíe s. f. art. perfidía g.d. art. perfidíei; pl. perfidíi art. perfidíile

PERFIDÍE s. v. ipocrizie.

PERFIDIE s. duplicitate falsitate fatzarnicie ipocrizie minciuna prefacatorie viclenie vicleshug (livr.) fariseism machiavelism tartuferie tartufism (rar shi fam.) machiaverlic (inv.) fatzarie prefacanie prefacatura procletzie (fig.) iezuitism mascarada. (A fost demascata ~ lui.)

Perfidie ≠ sinceritate