PERFÍDIE perfidii s. f. Trasatura de caracter care ascunde rautate viclenie necinste; fapta rea shi vicleana. V. fatzarnicie viclenie ipocrizie. Numai atunci a intzeles Tudor perfidia grecilor atunci a vazut k scopul lor era sal lase singur in contra turcilor. GHICA S. 110. Aflind el... k imparatul voieshte a da cirmuirea Ardealului lui Basta se minie foarte de inshelaciunea nemultzumirea shi perfidia imparateasca. BALCESCU O. II 270. ◊ (Personificat) Amagit cu promisiuni de iertare... Potcoava se dede el insushi... in ghearele perfidiei: fu ferecat... shi aruncat in temnitza! HASDEU I. V. 192.