fățărnicie sf [At: NEAGOE, ÎNV., ap. GCR I, 169/9 / Pl: ~ii / E: fățarnic + -ie] 1 (Înv) Părtinire (la judecată). 2 Ipocrizie.

FĂȚĂRNICÍE, fățărnicii, s. f. Lipsă de sinceritate, purtare, atitudine prefăcută, ipocrită; prefăcătorie, ipocrizie, duplicitate. Avea niște ochi nespus de blînzi și de copilăroși... fără nici un amestec de viclenie sau de fățărnicie. GALACTION, O. I 85. Fățărnicia Prea i-ar fi grozav de-adîncă și de el m-aș îngrozi, Dacă-n stare ar fi de-acestea, neclipind, a ne urzi. DAVILA, V. V. 80. El era cu inima curată și fără fățărnicie. ISPIRESCU, L. 137.

FĂȚĂRNICÍE ~i f. Caracter fățarnic; lipsă de sinceritate; prefăcătorie; ipocrizie; falsitate; duplicitate. [Art. fățărnicia; G.-D. fățărniciei; Sil. -ci-e] /fățarnic + suf. ~ie

fățărnicie f. fățărie.

fățărnicíe f. Ipocrizie, prefacătorie. – Maĭ rar fățărie.

fățărnicíe s. f., art. fățărnicía, g.-d. art. fățărnicíei; pl. fățărnicíi, art. fățărnicíile

fățărnicíe s. f., art. fățărnicía, g.-d. art. fățărnicíei; pl. fățărnicíi, art. fățărnicíile

FĂȚĂRNICÍE s. v. ipocrizie.

FĂȚĂRNICIE s. duplicitate, falsitate, ipocrizie, minciună, perfidie, prefăcătorie, viclenie, vicleșug, (livr.) fariseism, machiavelism, tartuferie, tartufism, (rar și fam.) machiaverlîc, (înv.) fățărie, prefăcanie, prefăcătură, procleție, (fig.) iezuitism, mascaradă. (A fost dovedită ~ lui.)

Fățărnicie ≠ sinceritate

fățărnicíe, fățărnicii s. f. Lipsă de sinceritate; atitudine prefăcută, ipocrită; ipocrizie, falsitate. ♦ (Bis.) Păcat greu care constituie o piedică în calea mântuirii și duce la rătăcire și erezie. – Din fățărnic + suf. -ie.