falsitate sf [At: MAIORESCU, CR. I, 285 / V: (pop) ~lși~ / Pl: ~tăți / E: it falsita, lat falsitas, -atis] 1 Neconcordanță cu adevărul, cu realitatea. 2 Inexactitate. 3 Lipsă de fundament în argumentare. 4 Inautenticitate. 5 Lipsă de naturalețe. 6 Ipocrizie.

FALSITÁTE s. f. 1. Netemeinicie, lipsă de adevăr, minciună. S-a dovedit falsitatea afirmațiilor lui. 2. Atitudine fățarnică; ipocrizie, prefăcătorie, fățărnicie. Purtarea lui dovedește falsitate. – Variantă: falșitáte s. f.

FALSITÁTE s.f. 1. Neadevăr, netemeinicie. 2. Fățărnicie, ipocrizie, prefăcătorie. [Var. falșitate s.f. / cf. lat. falsitas, it. falsità, fr. fausseté].

FALSITÁTE s. f. 1. lipsă de adevăr; netemeinicie. 2. atitudine, comportare fățarnică; ipocrizie, prefăcătorie. (< it. falsità, lat. falsitas)

FALSITÁTE f. 1) Caracter fals; însușirea de a fi fals. 2) Comportare lipsită de sinceritate; fățărnicie; ipocrizie; duplicitate. /<it. falsita, lat. falsitas, ~atis

falsitate f. 1. caracterul lucrului fals; 2. fig. prefacere fățarnică.

*falsitáte f. (lat. fálsitas, -átis). Caracteru de a fi fals: om de o mare falsitate.

falșitate sf vz falsitate

FALȘITÁTE s.f. v. falsitate.

falsitáte s. f., g.-d. art. falsitắții

falsitáte s. f., g.-d. art. falsității

falsitate

FALSITÁTE s. 1. inexactitate, neadevăr, neexactitate, netemeinicie. (~ unei afirmații.) 2. v. ipocrizie.

FALSITATE s. 1. inexactitate, neadevăr, neexactitate, netemeinicie. (~ unei afirmații.) 2. duplicitate, fățărnicie, ipocrizie, minciună, perfidie, prefăcătorie, viclenie, vicleșug, (livr.) fariseism, machiavelism, tartuferie, tartufism, (rar și fam.) machiaverlîc, (înv.) fățărie, prefăcanie, prefăcătură, procleție, (fig.) iezuitism, mascaradă. (A fost demascată ~ lui.)