truc¹ sn [At: ALEXI W. / Pl: ~uri / E: fr truc] 1 Manevra abila prin care se mascheaza realitatea Si: stratagema. 2 Viclenie intrebuintzata pentru atingerea unui scop Si: shiretlic tertip (3).

TRUC¹ trucuri s. n. Manevra abila prin care se mascheaza realitatea; shiretlic stratagema viclenie intrebuintzata pentru atingerea unui scop. Aglae se imprumutase din nou prin trucul ei de la Pascalopol. CALINESCU E. O. I 49. Trei sute cincizeci de cuvinte sau de locutziuni care toate inseamna o formalitate de indeplinit... un truc o stratagema. C. PETRESCU C. V. 93.

TRUC s.n. 1. Manevra abila de a face ceva mascand realitatea; shiretlic stratagema; artificiu. 2. Carucior format dintrun cadru montat pe doua osii (care circula in special pe o linie ferata). [Pron. shi trüc. / < fr. truc it. trucco cf. prov. truc lovitura].

TRUC¹ s. n. 1. manevra abila de a face ceva mascand realitatea; shiretlic stratagema; artificiu. 2. mecanism procedeu scenic menit a crea o iluzie. (< fr. truc)

TRUC¹ ~uri n. 1) Manevra abila prin care se mascheaza realitatea; shotie; tertip; shiretlic; stratagema. 2) Procedeu folosit de iluzionishti. /<fr. truc

*truc n. pl. urĭ (fr. truc d. gasconu truc lovitura; d. truca a lovi). Viclenie p. a reushi intr’o afacere stratagema in lupta: a afla trucu.

truc (manevra cadru) s. n. pl. trúcuri

truc (manevra cadru) s. n. pl. trúcuri

truc

TRUC s. v. subterfugiu.

TRUC s. stratagema subterfugiu shiretenie shiretlic shmecherie tertip viclenie vicleshug (rar) siretzie (reg.) solomonie (Ban. shi Transilv.) mishculantza (inv.) marafet maiestrie (fam.) chichitza chitzibush manevra merchez. (De ce ~ a uzat?)