moft n. pl. urĭ (turc. [d. pers.] müft gratuit; sirb. mufte degeaba). Fam. Lucru fara valoare fleac: aceasta vorba e un moft. A face mofturĭ a face nazurĭ a refuza: satulu face mofturĭ la mincare ĭar flamindu maninca shi pe dracu. A umbla cu mofturĭ a glumi a te juca a nu proceda serios: la razboĭ nu se umbla cu mofturĭ. Interj. de dispretz shi nepasare: A zis k se va razbuna. Moft!