CAPRÍCIU capricii s. n. 1. Dorintza trecatoare adesea extravaganta manifestata cu incapatzanare; gust schimbator neashteptat; toana¹ farafastacuri (2) bazdac. 2. Compozitzie muzicala instrumentala de forma libera cu caracter de improvizatzie cu treceri neashteptate de la o stare emotzionala la alta. [Var.: (inv.) capritz s. n.] Din fr. caprice capriccio it. capriccio.

capríciu sn [At: ALECSANDRI T. 543 / V: (inv) ~rís ~rítz ~rítza sf ~rítziu ~ritzie sf / Pl: ~i / E: fr caprice it capriccio] 1 Dorintza trecatoare adesea extravaganta manifestata cu incapatzanare Si: (pfm) chef fantezie artzag toana hachitza bazdac (reg) farafastac partzag. 24 Gust ciudat neashteptat schimbator. 5 Dragoste subita shi trecatoare. 6 (Muz) Compozitzie muzicala instrumentala fara forma precisa cu caracter de improvizatzie cu treceri neashteptate de la o stare emotzionala la alta Cf fantezie.

CAPRÍCIU capricii s. n. 1. Dorintza trecatoare adesea extravaganta manifestata cu incapatzanare; gust schimbator neashteptat; toana¹ farafastacuri (2) bazdac. 2. Compozitzie muzicala instrumentala fara forma precisa cu caracter de improvizatzie cu treceri neashteptate de la o stare emotzionala la alta. [Var.: (inv.) caprítz s. n.] Din fr. caprice capriccio it. capriccio.

CAPRÍCIU capricii s. n. 1. Dorintza trecatoare adesea extravaganta manifestata cu incapatzinare; gust ciudat neashteptat schimbator; toana. V. chef fantezie. Prudent e de a expune imparatzia la cine shtie ce calamitatzi pentru capriciul unei copile alintate? ALECSANDRI T. 409. 2. Compozitzie muzicala instrumentala fara forma fixa care are un caracter ritmic pronuntzat shi in general un tempo viu. Pl. si: (invechit) capriciuri (GHEREA ST. CR. I 353). Varianta: (invechit) caprítz (NEGRUZZI S. I 25) s. n.

CAPRÍCIU capricii s. n. 1. Dorintza trecatoare adesea extravaganta manifestata cu incapatzanare; gust schimbator neashteptat; toana. 2. Compozitzie muzicala instrumentala fara forma precisa cu caracter ritmic pronuntzat (shi cu un tempo viu). [Var.: (inv.) caprítz s. n.] Fr. caprice (it. capriccio).

CAPRÍCIU s.n. 1. Dorintza trecatoare de cele mai multe ori extravaganta; gust neobishnuit ciudat; toana. 2. Compozitzie muzicala instrumentala ritmica shi cu un tempo viu fara forma fixa. [Var. capritz capritziu s.n. / < fr. caprice it. capriccio].

CAPRÍCIU s. n. 1. dorintza trecatoare extravaganta; gust neobishnuit ciudat; toana. 2. (muz.) piesa cu caracter capricios de virtuozitate de constructzie libera. (< fr. caprice it. capriccio)

CAPRÍCIU ~i n. 1) Dispozitzie de moment neashteptata shi adesea stranie manifestata cu incapatzanare; naz; toana; moft. ◊ ~ile modei caracter schimbator al modei. 2) Compozitzie muzicala instrumentala sau vocala de forma libera avand caracter de improvizatzie. [Sil. priciu] /<fr. caprice it. capriccio

capríciŭ n. (fr. caprice d. it. capriccio care vine d. capra din cauza k capra are mers neregular). Bizarerie gust curios dorintza stranie. Rar ítziŭ.

caprítz sn vz capriciu

caprítziu sn vz capriciu

CAPRÍTZ s.n. v. capriciu.

CAPRÍTZIU s.n. v. capriciu.

*capritz V. caprici.

capríciu [ciu pron. cĭu] (capri) s. n. art. capríciul; pl. caprícii art. capríciile (cii)

capríciu s. n. (sil. pri) [ciu pron. ciu] art. capríciul; pl. caprícii art. capríciile (sil. cii)

capriciu

capriciu cii.

caprítz (= capríciu) s. n. pl. caprítzii

CAPRÍCIU s. 1. chef fandoseala fantezie fason fitza gratziozitatzi (pl.) maimutzareala moft naz pofta prosteala sclifoseala toana (pop. shi fam.) partzag scalambaiala scalambaiere scalambaitura (pop.) fasoleala hachitza izmeneala pandalie (inv. shi reg.) marghiolie nacafa pala (reg.) marghioleala nabadaie toanca zambac (Transilv.) pont (Mold. prin Bucov. shi Transilv.) suca (inv.) schimonosire schimonositura (grecism inv.) paraxenie (fam.) bazdac farafastac marafet (fam. fig.) boala dambla. (Na fost decat un ~.) 2. (MUZ.) fantezie (rar) ricercar. (Un ~ spaniol.)

CAPRICIU s. 1. chef fandoseala fantezie fason fitza maimutzareala moft naz pofta prosteala sclifoseala toana (pop. shi fam.) pirtzag scalimbaiala scalimbaiere scalimbaitura (pop.) fasoleala hachitza izmeneala pandalie (inv. shi reg.) marghiolie nacafa pala (reg.) marghioleala nabadaie toanca. zimbic (Transilv.) pont (Mold. prin Bucov. shi Transilv.) suk (inv.) schimonosire schimonositura (grecism inv.) paraxenie (fam.) bizdic farafas tic marafet (fam. fig.) boala dambla. (Na fost decit un ~.) 2. (MUZ.) fantezie (rar) ricercar. (Un ~ spaniol.)

capríciu (capricii) s. n. Dorintza trecatoare toana. Mr. capriciu. It. capriccio de unde shi ngr. ϰαπρίτιο (› mr.). Der. capricios adj.

CAPRICIU. Subst. Capriciu ciudatzenie toana bizdic (fam.) chef moft nacafa (inv. shi reg.) trasnaie trasneala aiureala (fam.); afectare fandoseala (fam.) fandosire (fam.) sclifoseala (fam.) fasoleala (fam.) fasolire (fam.) izmeneala (fam.). Extravagantza excentricitate bizarerie (livr.) exhibitzionism exhibitzie. Rasfatz rasfatzare rasfatzatura (rar) alintare razgiiere razgiiala. Mofturi (fam.) fandoseli (fam.) fasoane (fig. fam.) nazuri (pop. shi fam.) fitze (fam.) capricii ifose (fam.) marafeturi (pop. shi fam.) mendre (fam.) pandalii (fam.). Extravagant sclifosit (fam.) izmenit (fam.). Adj. Capricios nestatornic inconsecvent schimbator ciudat ciudos (inv.) cu capricii cu ciudatzenii cu toane cu fumuri; mofturos moftologic (fam.) nazuros afectat fandosit (fam.) sclifosit (fam.) fasolit (fam.) izmenit (fam.). Extravagant excentric bizar (livr.) exhibitzionist trasnit zanatic aiurit fistichiu (fig.) curios straniu nastrushnic fantezist. Rasfatzat alintat razgiiat. Vb. A fi capricios a avea capricii a avea hachitze a avea (ai umbla a i se urca) gargauni la (in) cap a avea fluturei a avea (o) pasarica (pasarici) la cap (sub palarie); a face mofturi a face fasoane a face nazuri; a se dezmierda a se alinta a se fandosi (fam.) a se razgiia a se sclifosi (fam.) a se izmeni (fam.) a se fasoli (fam.). Ai veni (cuiva) o toana (toane) al apuca pe cineva (ai veni cuiva) hachitzele al apuca (pe cineva) pandaliile. A rasfatza a alinta a razgiia a face (cuiva) un hatir a lasa (pe cineva) in doaga lui a lasa (pe cineva) in dodiile lui. Ashi face cheful ashi face mendrele ashi satisface capriciile. V. afectare ciudatzenie grandilocventza ingimfare nebunie ostentatzie zapaceala.

capriciu (< it. capriccio din capra „capra”) piesa ale carei forma scriitura shi eventual contzinut sunt dictate de libera fantezie a compozitorului shi nu de reguli. In sec. 16 termenul se aplica uneori madrigalelor* se prezentau particularitatzi insolite in structura metroritmica sau in text (umoristic satiric). In sec. 1718 servea drept titlu variatziunilor (3) pe teme* de larga circulatzie sau fugilor* libere pentru clavecin* (Frescobaldi Froberger d’Anglebert) shi chiar pieselor cu caracter programatic (Bach C. despre plecarea fratelui iubit). Adesea c. se apropie k stil de canzona*. In literatura pentru vl. c. tinde sa devina o piesa de virtuozitate shi chiar un studiu* (Locatelli) trasatura ce va fi continuata mai tarziu de Paganini Rode Kreutzer. In schimb in muzica pentru pian a compozitorilor clasici shi romantici k Mozart Brahms Reger c. are mai ales acceptziunea initziala de piesa in forma libera. Se reia shi ideea prelucrarii* (pentru pian shi orch.) a unor teme cunoscute (k ale lui Gluck de catre SaintSaëns) sau a unor melodii pop. (Glinka RimskiKorsakov Ceaikovski Rahmaninov). Echiv. fr. caprice.

CAPRICII farafastacuri fartitzii fasoane fitze gargauni mofturi nazuri.