CAPRÍCIU capricii s. n. 1. Dorintza trecatoare adesea extravaganta manifestata cu incapatzinare; gust ciudat neashteptat schimbator; toana. V. chef fantezie. Prudent e de a expune imparatzia la cine shtie ce calamitatzi pentru capriciul unei copile alintate? ALECSANDRI T. 409. 2. Compozitzie muzicala instrumentala fara forma fixa care are un caracter ritmic pronuntzat shi in general un tempo viu. Pl. si: (invechit) capriciuri (GHEREA ST. CR. I 353). Varianta: (invechit) caprítz (NEGRUZZI S. I 25) s. n.