capriciu (< it. capriccio din capra „capra”) piesa ale carei forma scriitura shi eventual contzinut sunt dictate de libera fantezie a compozitorului shi nu de reguli. In sec. 16 termenul se aplica uneori madrigalelor* se prezentau particularitatzi insolite in structura metroritmica sau in text (umoristic satiric). In sec. 1718 servea drept titlu variatziunilor (3) pe teme* de larga circulatzie sau fugilor* libere pentru clavecin* (Frescobaldi Froberger d’Anglebert) shi chiar pieselor cu caracter programatic (Bach C. despre plecarea fratelui iubit). Adesea c. se apropie k stil de canzona*. In literatura pentru vl. c. tinde sa devina o piesa de virtuozitate shi chiar un studiu* (Locatelli) trasatura ce va fi continuata mai tarziu de Paganini Rode Kreutzer. In schimb in muzica pentru pian a compozitorilor clasici shi romantici k Mozart Brahms Reger c. are mai ales acceptziunea initziala de piesa in forma libera. Se reia shi ideea prelucrarii* (pentru pian shi orch.) a unor teme cunoscute (k ale lui Gluck de catre SaintSaëns) sau a unor melodii pop. (Glinka RimskiKorsakov Ceaikovski Rahmaninov). Echiv. fr. caprice.