MISTUÍ místui vb. IV. 1. Tranz. A transforma alimentele introduse in organism in substantze direct asimilabile de organism; a digera. ◊ Expr. A nu (putea) mistui (pe cineva sau ceva) = a nu putea suporta sau suferi (pe cineva sau ceva) a nu tolera. 2. Tranz. A distruge a nimici. ♦ Refl. A inceta sa mai existe; a disparea a pieri. ♦ Tranz. shi refl. Spec. A (se) distruge prin ardere a (se) preface in cenusha; a se topi. ♦ A cheltui (bani averi) a irosi. 3. Tranz. shi refl. Fig. A (se) chinui sufleteshte a (se) distruge moral shi fizic (treptat). 4. Tranz. shi refl. A (se) face nevazut; a (se) ascunde. [Prez. ind. shi: mistuiesc] Din magh. emészteni.

mistui [At: PRAV. MOLD. 176/9 / V: (ipp) am~ / Pzi: mistui ~iesc / E: mg emészt] 12 vtrp (D. organe digestive; c. i. alimente introduse in organism; fsha) A preface in substantze asimilabile necesare hranirii corpului Si: a digera. 3 vt (Fam; ie) A nu (putea) ~ (pe cineva sau ceva) A nu putea suporta pe cineva Si: a nu inghitzi a nu suferi. 45 vtr (Prin exagerare) A face sa nu mai existe Si: a distruge a nimici. 6 vr A disparea. 78 vtr (Spc) (Cu subiectul „focul”) A distruge prin ardere. 9 vt (C. i. bani avere) A irosi. 10 vt (Fig; ivr) A revarsa asupra cuiva. 1112 vtr (D. ganduri sentimente griji suferintze etc.) A chinui. 13 vt A distruge incetul cu incetul. 14 vt (Ivr) A apasa. 15 vt A domoli. 1617 vtr (C. i. un bun o fiintza etc; astazi poetic) A face sa dispara. 18 vr (Fig; inv) A se strecura. 19 vt (ivr; c. i. o intamplare) A face sa nu se afle. 2022 vtri (Ivr) A (se) salva.

MISTUÍ místui vb. IV. 1. Tranz. A transforma alimentele introduse in organism in substantze direct asimilabile de organism; a digera. ◊ Expr. A nu (putea) mistui (pe cineva sau ceva) = a nu putea suporta sau suferi (pe cineva sau ceva) a nu tolera. 2. Tranz. A distruge a nimici. ♦ Refl. A inceta sa mai existe; a disparea a pieri. ♦ Tranz. shi refl. Spec. A (se) distruge prin ardere a (se) preface in cenusha. ♦ A cheltui (bani averi) a irosi. 3. Tranz. shi refl. Fig. A (se) chinui sufleteshte a (se) distruge moral shi fizic (incetul cu incetul). 4. Tranz. shi refl. A (se) face nevazut; a (se) ascunde; a (se) dosi. [Prez. ind. shi: mistuiesc] Din magh. emészteni.

MISTUÍ místui shi mistuiesc vb. IV. 1. Tranz. A transforma alimentele (prin organele digestive) in substantze direct asimilabile de organism; a digera. Nevasta zmaului celui mai tare au zis: cind a trece el peacolo eu am sal inghit de viu shi am sal mistuiesc in mine o saptamina intreaga. SBIERA P. 105. Deshi minca foarte putzin nu putea mistui nimic. NEGRUZZI S. II 154. ◊ Fig. Vitzele stateau in aer... cu frunzele intinse in soare gata sa prefaca shi sa mistuie hrana. DUMITRIU N. 249. ◊ Refl. pas. Racii greu se mistuiesc. CONTEMPORANUL II 911. ♦ Fig. A primi k bun a suferi a suporta. Feciorii de boieri nu putura mistui vorbele ciobanashului. ISPIRESCU L. 247. Pesemne inima le spune k spinul nu le este var shi de aceea nul puteau mistui. CREANGA P. 210. 2. Tranz. Fig. (Mai ales despre foc) A distruge a nimici; a consuma. Toata noaptea spre simbata cind Amarei fu insingerat de jocul flacarilor ce mistuiau castelul Iuga. REBREANU R. II 206. Focul somnoros mistuia fumegind cel de pe urma taciune. HOGASH M. N. 169. Spuie riul cel oltean SHi codrul calugarean Cite lupte au privit Cite oshti au mistuit Cite oaseau inalbit. ALECSANDRI P. P. 214. ♦ A roade a chinui a istovi sufleteshte. Un foc ascuns shi groaznic il mistuie pe popa Tonea! GALACTION O. I 172. Umilintzele shi rushinea il mistuiau amarnic. VLAHUTZA O. A. 149. Visurile tale toate ochiul tau atit de tristui Cua lui umedaadincime toata mintea mea o mistui. EMINESCU O. I 155. ◊ Absol. Calca in gerul aspru al iernii... cu mersul unui om in care sa cuibarit o boala mistuind deocamdata ascuns. C. PETRESCU I. II 151. ◊ Refl. Gogu Vlahopol se mistuia k o fiara in cushca. C. PETRESCU S. 120. Se mistuia amarnic in necurmatui zbucium se topea de pe picioare. VLAHUTZA O. A. 141. 3. Refl. (Regional) A disparea a se face nevazut a pieri. Doua umbre omeneshti se departara in fuga mistuinduse in intuneric spre padure. SADOVEANU B. 103. Batrinul se desprinsese dintre oameni pe nebagate in seama shi se mistuise intro porumbishte. POPA V. 110. In o clipa disparu shi se mistui k inghitzita de privazul intunecos al unei ushi intredeschise. HOGASH M. N. 16. ♦ A se ascunde. [Pupaza] sarmana se vede k se mistuise de frica mea prin cotloanele scorburii. CREANGA O. A. 59. ♦ Tranz. (Rar) A face k ceva sa nu se mai vada sa dispara. Banul luci numai o clipa shi batrina il mistui in gheara ei. SADOVEANU O. VII 54.

A MISTUÍ místui tranz. 1) (alimente) A transforma in substantze asimilabile de organism; a digera. 2) fig. A consuma pana la terminare; a epuiza. Boala ia mistuit puterile. ◊ A nu ~ pe cineva (sau ceva) a nu putea suferi pe cineva (sau ceva). 3) A supune unor chinuri sufleteshti; a chinui. 4) A face sa se mistuie. /<ung. emészt

A SE MISTUÍ ma místui intranz. 1) A se distruge prin ardere; a se transforma in cenusha. 2) A inceta sa mai fie in campul de vedere al cuiva; a se face nevazut; a se evapora; a disparea; a eclipsa. 3) fig. A pierde treptat vigoarea fizica shi/sau morala (sub influentza unor factori nocivi). /<ung. emészt

MISTUI vb. (Mold.) A salva a scapa. Cela ce va petreace prin cel vinovat . . . pentru sash poata amistui capul sa va certa dupa voia giudetzului. PRAV. SHi mergind la TZarigrad cu alta nu sau putut mistui ce sau inchinat. CANTA; cf. NCL II 296. Variante: amistui (PRAV.; NCL II 296). Etimologie: magh. emésztni.

mistuì v. 1. a digera: a mistui bine rau; fig. nul putea mistui CR.; 2. a consuma: focul a mistuit cetatea; fig. chinurile l’au mistuit; 3. a cauta un refugiu a se ascunde: umplu dealurile campii unde pot se mistuiesc NEGR.; 4. a dispare: k o stea care luceshte shi ’n vazduh se mistuieshte AL. [Ung. EMÉSZTENI].

místuĭ shi ĭésc v. tr. (din maĭ vechiu a amistui d. ung. emészteni). Digerez aleg din mincare partzile nutritive: stomahu mistuĭe ushor laptele. Consum nimicesc: soba mistuĭe lemne focu a mistuit casa shi (fig.) boala la mistuit. Ascund fac sa dispara: a mistui un dosar. Fig. A nu putea sa mistuĭ pe cineva saŭ ceva a nutzĭ placea atzĭ fi antipatic: nicĭ un popor nuĭ mistuĭe pe Jidanĭ. V. refl. Ma digerez; laptele se mistuĭe ushor. Ma consum ma trec ma nimicesc: lemnele se mistuĭe in soba shi (fig.) el s’a mistuit incetincet de intristare. Ma ascund dispar: eĭ s’aŭ mistuit pin muntzĭ.

mistuí (a ~) vb. ind. prez. 3 místuie imperf. 3 sg. mistuiá; conj. prez. 3 sa místuie

mistuí vb. ind. shi conj. prez. 3 sg. místuie imperf. 3 sg. mistuiá

mistui (ind. prez. 1 sg. mistui 3 sg. shi pl. mistuie)

mistuiu tui 2 tue 3 conj. tuiam 1 imp.

MISTUÍ vb. 1. v. digera. 2. a distruge a nimici a prapadi. (Revarsarea a ~ totul in calea ei.) 3. v. arde. 4. v. ascunde.

MISTUÍ vb. v. disparea pierde pieri salva scapa scoate suferi suporta.

MISTUI vb. 1. (FIZIOL.) a digera (reg.) a macina a rishni (inv.) a honipsi. (A ~ alimentele mincate.) 2. a distruge a nimici a prapadi. (Revarsarea a ~ totul in calea ei.) 3. a arde. (Focul a ~ totul.) 4. a (se) ascunde a (se) dosi (rar) a (se) tainui (pop.) a (se) piti a (se) pitula (reg.) a (se) matrashi a (se) mitosi (prin Maram.) a (se) scuti (inv.) a (se) supune. (A ~ un obiect.)

mistui vb. v. DISPAREA. PIERDE. PIERI. SALVA. SCAPA. SCOATE. SUFERI. SUPORTA.

mistuí (mistuiésc mistuít) vb. 1. A digera. 2. A consuma a devora. 3. A suprima a anihila. 4. A tzine ascuns a face sa dispara. Var. amistui. Mag. emészteni (Cihac II 516; Tiktin; Mindrescu 173; Gáldi Dict. 83). Der. mistuitor adj. (devorator vorace).

TEMPUS EDAX RERUM (lat.) timpul care mistuie totul Ovidiu „Metamorphoseon libri” XV 234.