mistuì v. 1. a digera: a mistui bine rau; fig. nul putea mistui CR.; 2. a consuma: focul a mistuit cetatea; fig. chinurile l’au mistuit; 3. a cauta un refugiu a se ascunde: umplu dealurile campii unde pot se mistuiesc NEGR.; 4. a dispare: k o stea care luceshte shi ’n vazduh se mistuieshte AL. [Ung. EMÉSZTENI].