MISTUÍ místui vb. IV. 1. Tranz. A transforma alimentele introduse in organism in substantze direct asimilabile de organism; a digera. ◊ Expr. A nu (putea) mistui (pe cineva sau ceva) = a nu putea suporta sau suferi (pe cineva sau ceva) a nu tolera. 2. Tranz. A distruge a nimici. ♦ Refl. A inceta sa mai existe; a disparea a pieri. ♦ Tranz. shi refl. Spec. A (se) distruge prin ardere a (se) preface in cenusha; a se topi. ♦ A cheltui (bani averi) a irosi. 3. Tranz. shi refl. Fig. A (se) chinui sufleteshte a (se) distruge moral shi fizic (treptat). 4. Tranz. shi refl. A (se) face nevazut; a (se) ascunde. [Prez. ind. shi: mistuiesc] Din magh. emészteni.