jepui v vz jupui

jupi v vz jupui

jupoi vt vz jupui

jupui [At: ALEXANDRESCU M. 330 / V: ~pi ~poi ~poia (inv) jep~ jip~ / Pzi: jupoi ~esc / E: bg жупя] 1 vt A indeparta pielea de pe corp sau de pe o parte a corpului Si: (pop) a beli. 2 vt (Spc) A separa pielea de pe corpul animalului sacrificat printrun proces tehnologic la abator. 3 vr (D. piele) A se coji. 4 vr (Med) A se descuama. 5 vt (C. i. arbori) A curatza de coaja. 6 vt (D. fasole mazare) A scoate boabele din pastaie. 7 vt (Fig) A lua cuiva tot ce are Si: a jefui a prada. 8 vt (Trs) A lovi. 9 vr A se juli (2).

JUPÍ jupesc vb. IV. Tranz. (Regional) 1. A jupui (1). Sai jupeshti pielea iar capul sal iei asha intreg. CREANGA P. 225. Trupui de pele jupea. ALECSANDRI P. P. 212. ◊ Absol. Luatzil shi legatzil shi sami jupitzi din spinarea lui deo pareche de papuci. SADOVEANU O. A. IV 31. ◊ Refl. I se jupeshte un fel de pielitza. SHEZ. III 205. ◊ (Cu privire la arbori) Au jupit vro citziva tei. SBIERA P. 181. 2. Fig. A jupui (2). SHi cu ce vei satura lacomia acestor cete de pagini ce aduci cu mariata? adaugi Spancioc. Cu averile voastre nu cu banii tzaranilor carei jupitzi voi. NEGRUZZI S. I 140. Traind in volnicie shi sila [boierii] Jupesc tzoata tzara fara mila. BUDAIDELEANU TZ. 394.

JUPUÍ jupói vb. IV. Tranz. 1. A curatza de piele a lua pielea de pe corp; a beli. Gasesc intro dimineatza pe parintele Ioil jupuind un berbec in dosul staretziei. VLAHUTZA O. A. II 95. Se facea k vrea sal jupoaie de viu. ISPIRESCU L. 108. Oleoleo spurcat ciocoi De teash prinden sat la noi... De piele sa te jupoi. TEODORESCU P. P. 295. ♦ A rani superficial a juli. Teai impiedicat shiai cazut shi tziai jupuit genunchii. PAS Z. I 16. ♦ (Rar; cu privire la arbori) A curatza de coaja; (cu privire la cereale) a imblati; (cu privire la porumb) a curatza shtiuletele de foi. Stroe shi Bilea... au inceput sa jupoaie porumbul. PREDA I. 148. 2. Fig. (Cu privire la persoane) A lua cuiva tot ce are a jefui a spolia; a lua pielea de pe cineva. Prietenii aia ai dumitale negustorii din Budeshti... Te jupoaie binishor tovarashe. DUMITRIU N. 268. Noi tzaranii vai de noi Neau fript hotzii de ciocoi!... Ne jupoaie shi ne bate K pe vitelenjugate. ANT. LIT. POP. I 558. ◊ (Intarit cu complementul «pielea» «shapte piei» etc.) A fost seceta foamete... unii au jupuit de pe altzii shapte rinduri de piei trebuie sa vie o dreptate. CAMILAR TEM. 6. ◊ Absol. Drum peaicea na facut Stapinirea din trecut K domnii cit jupuira Nau avut de oameni mila: Suptau ei shi sau umflat Dara cale nau durat! DESHLIU M. 23.

A JUPUÍ jupói tranz. 1) (animale moarte) A curatza de piele; a beli; a jumuli; a despuia 2) (arbori plante) A curatza de coaja; a coji. 3) fig. (persoane) A lipsi de avere; a prada; a jecmani; a jefui; a despuia. /<bulg. župia

A SE JUPUÍ ma ~iésc intranz. (despre persoane) A se rani ushor la suprafatza; a se zdreli; a se juli. /<bulg. župia

jupuì v. 1. a lua pielea de pe o fiintza vie (Mold. jupi: sai jupeshti pielea Cr.); 2. fig. a despuia. [Origina necunoscuta].

jupésc V. jupoĭ.

jupóĭ shi jupuĭésc a í (vest) shi jupésc (est) v. tr. (cp. cu germ. schuppen a razui solziĭ shi cu ung. zsúpolni a acoperi cu paĭe. El jupoaĭe; jupuĭam; jupuisem jupuind). Iaŭ pelea despoĭ de pele saŭ shi de scoartza: a jupi o oaĭe un copac. Fig. Despoĭ spoliez: a jupi lumea pin birurĭ pin pretzurĭ marĭ. V. refl. Aceste manushĭ se jupoaĭe se strica k cum s’ar lua o patura din pelea lor. Vechĭ. A jepuĭ (Cant.) a jipui (Dos.).

jupí (a ~) (reg.) vb. ind. prez. 1 sg. shi 3 pl. jupésc imperf. 3 sg. jupeá; conj. prez. 3 sa jupeásca

jupuí (a ~) vb. ind. prez. 1 shi 2 sg. jupói 3 jupoáie imperf. 3 sg. jupuiá; ger. jupuínd

jupí vb. ind. prez. 1 sg. shi 3 pl. jupésc imperf. 3 sg. jupeá; conj. prez. 3 sg. shi pl. jupeásca

jupuí vb. ind. shi conj. prez. 3 sg. shi pl. jupoáie imperf. 3 sg. jupuiá; ger. jupuínd

jupui (ind. prez. 1 sg. jupoi 3 sg. shi pl. jupoaie)

jupoiu poaie 3 puiam 1 imp.

JUPÍ vb. v. coji descuama jupui scoroji.

JUPUÍ vb. 1. (pop.) a beli (inv. shi reg.) a despuia (reg.) a mezdreli a mezdri. (A ~ un animal.) 2. v. juli. 3. a se coji a se descuama a se scoroji (pop.) a se jupi (inv.) a se taratza. (Pielea i sa ~.) 4. v. descoji.

JUPUÍ vb. v. jecmani jefui.

jupi vb. v. COJI. DESCUAMA. JUPUI. SCOROJI.

JUPUI vb. 1. (pop.) a beli (inv. shi reg.) a despuia (reg.) a mezdreli a mezdri. (A ~ un animal.) 2. a (se) juli a (se) zdreli a (se) zgiria (pop.) a (se) beli a (se) stropshi (inv. shi reg.) a (se) rujdi (prin Olt.) a (se) mezdri. (SHia ~ pielea la un deget.) 3. a se coji a se descuama a se scoroji (pop.) a se jupi (inv.) a se taritza. (Pielea i sa ~.) 4. a coji a descoji (rar) a despuia (reg.) a scortzali (prin Transilv.) a mazga. (A ~ trunchiul unui arbore.)

jupuí (uiésc jupuít) 1. A indeparta pielea de pe corp. 2. A juli. 3. A lua cuiva totul a vinde scump. 4. A bate a ciomagi. Var. jupi. Bg. župja „a curatza un arbore de coaja” (DAR). Este probabila der. din sl. (iz)lupiti „a prada” (Cihac II 162). Der. jupuitor adj. (care jupoaie); jupuiala s. f. (jupuitura); jupuitura s. f. (rana produsa prin jupuirea pielii; actziunea de a jupui); jupeli vb. (a opari) cu suf. expresiv li (Graur BL VI 146).

a jupui de viu (pe cineva) expr. 1. a bate foarte tare (pe cineva). 2. ai lua (cuiva) totzi banii.