jefui [At: VARLAAM C. 347 / V: jacui jaf~ jahui jaui jecui jehui / Pzi: ~esc / E: jaf + ui] 1 vt A fura bani sau obiecte in cantitatzi mari (facand uz de violentza) Si: a prada. 2 vt (Jur) A savarshi un jaf (1). 3 vt A stoarce pe cineva de bani sau de alte bunuri materiale prin fortza sau prin inshelaciune Si: a japcani a jecmani. 4 vt A exploata. 5 vt (Imp) A plagia. 6 vt (Imp) A rapi shi a viola o femeie. 7 vt A devasta.

JEFUÍ jefuiesc vb. IV. Tranz. A fura bani sau obiecte in cantitatzi mari shi de obicei facind uz de violentza. V. prada. A jefuit pe stapinumeu pina la camasha. ISPIRESCU L. 290. (Cu pronuntzare regionala) Avea cineva cap sa treaca pe aici fara sa fie jafuit? CREANGA P. 119. ♦ (Cu privire la indivizi shi mai ales la colectivitatzi) A stoarce de averi; (cu privire la averi) ashi insushi bunuri prin exploatare sau prin manopere frauduloase. Capitalul strain jefuia bogatziile tzarii noastre. ▭ Jefuit de camatarul cel sfruntat shi fara mila. MACEDONSKI O. I 9. Variante: (invechit) jecuí jacuí jacuí vb. IV.

A JEFUÍ ~iésc tranz. (persoane) 1) A lipsi (complet) de avere; a prada; a jupui; a jecmani; a despuia. 2) A lipsi de bani sau de bunuri materiale (prin exploatare sau prin violentza); a jecmani; a jumuli. /jaf + suf. ~ui

jefuì v. V. jafuì.

jacui v vz jefui

jafui v vz jefui

jahui v vz jefui

jaui v vz jefui

jecui v vz jefui

jehui v vz jefui

JACUÍ vb. IV v. jefui.

JACUÍ vb. IV v. jefui.

JACUI vb. (Mold.) A jefui a prada. A: Pradind shi jacuind. URECHE. De averile lor shi de viatza iau jecuit. NCCD 238 ; cf. VARLAAM.; PRAV.; DOSOFTEI VS; MOLITVENIC (sec XVII); PSEUDOCOSTIN 20^v: AXINTE URICARIUL; CANTEMIR HR.; PSEUDOMUSTE; NECULCE. ◊ Fig. Voiu lua hotarale limbilor shi virtutea lor voiu jecui. DP 27^v. // B: Jacuira toata tabara. BIBLIA (1688). Variante: jecui (VARLAAM: PRAV.; MOLITVENIC (sec. XVII; AXINTE URICARIUL; NCCD 238; PSEUDOCOSTIN 20^v; CANTEMIR HR. Etimologish: jac + suf. ui. Cf. ucr. žakuvati magh. zsákolni. Vezi shi jac jacash jacuire. Cf. l o t r i t i l h u i.

JECUI vb. v. jacui.

jacuì v. a jafui (BALC.).

jafuì v. 1. a pune mana cu violentza pe avutul unui orash al unei case; 2. a comite exactziuni sustrageri frauduloase; 3. a fura dela un autor ideile frazele sale. [SHi jefuì: cf. rut. JEHUVATI a prada].

jacuĭésc v. tr. (d. jac; ung. zsákolni pun in sac jafuĭesc. V. jac jaca). Vechĭ. Est. Jafuĭesc. SHi jec (vest).

jafuĭésc v. tr. (d. jaf). Jacuĭesc despoĭ prad grozav: a jafuĭ un om o casa un orash o tzara (fig.) un autor de ideĭle luĭ. SHi jef (vest).

jecuĭésc V. jacuĭesc.

jefuiésc V. jafuĭesc.

jefuí (a ~) vb. ind. prez. 1 sg. shi 3 pl. jefuiésc imperf. 3 sg. jefuiá; conj. prez. 3 sa jefuiásca

jefuí vb. ind. prez. 1 sg. shi 3 pl. jefuiésc imperf. 3 sg. jefuiá; conj. prez. 3 sg. shi pl. jefuiásca

jefui (ind. prez. 1 sg. shi 3 pl. jefuiesc conj. jefuiasca)

jacuesc uiasca 3 conj. uiam 1 imp.

jefuesc uiasca 3 conj. uiam 1 imp.

JEFUÍ vb. 1. a prada (rar) a talhari (inv. shi reg.) a pleshcui (inv.) a globi a goli a plenui a strica a talhui. (Banditzii lau ~ la drumul mare.) 2. a devasta a prada a sparge (livr.) a devaliza. (Au ~ banca.) 3. v. deposeda. 4. v. rapi. 5. v. jecmani.

JEFUI vb. 1. a prada (rar) a tilhari (inv. shi reg.) a pleshcui (inv.) a globi a goli a plenui a strica a tilhui. (Banditzii lau ~ la drumul mare.) 2. a devasta a prada a sparge (livr.) a devaliza. (Au ~ banca.) 3. a deposeda a prada (livr.) a spolia (fig.) a despuia. (Stapinul ia ~ de tot ceau avut.) 4. a prada a rapi (inv.) a rapshti. (Ia ~ de intreaga agoniseala.) 5. a jecmani (reg.) a japcani. (Un negustor care ishi ~ clientzii.)

jacuí jacuiésc vb. IV (reg.) a jefui.