JEFUÍ jefuiesc vb. IV. Tranz. A fura bani sau obiecte in cantitatzi mari shi de obicei facind uz de violentza. V. prada. A jefuit pe stapinumeu pina la camasha. ISPIRESCU L. 290. (Cu pronuntzare regionala) Avea cineva cap sa treaca pe aici fara sa fie jafuit? CREANGA P. 119. ♦ (Cu privire la indivizi shi mai ales la colectivitatzi) A stoarce de averi; (cu privire la averi) ashi insushi bunuri prin exploatare sau prin manopere frauduloase. Capitalul strain jefuia bogatziile tzarii noastre. ▭ Jefuit de camatarul cel sfruntat shi fara mila. MACEDONSKI O. I 9. Variante: (invechit) jecuí jacuí jacuí vb. IV.