JUPUÍ jupói vb. IV. Tranz. 1. A curatza de piele a lua pielea de pe corp; a beli. Gasesc intro dimineatza pe parintele Ioil jupuind un berbec in dosul staretziei. VLAHUTZA O. A. II 95. Se facea k vrea sal jupoaie de viu. ISPIRESCU L. 108. Oleoleo spurcat ciocoi De teash prinden sat la noi... De piele sa te jupoi. TEODORESCU P. P. 295. ♦ A rani superficial a juli. Teai impiedicat shiai cazut shi tziai jupuit genunchii. PAS Z. I 16. ♦ (Rar; cu privire la arbori) A curatza de coaja; (cu privire la cereale) a imblati; (cu privire la porumb) a curatza shtiuletele de foi. Stroe shi Bilea... au inceput sa jupoaie porumbul. PREDA I. 148. 2. Fig. (Cu privire la persoane) A lua cuiva tot ce are a jefui a spolia; a lua pielea de pe cineva. Prietenii aia ai dumitale negustorii din Budeshti... Te jupoaie binishor tovarashe. DUMITRIU N. 268. Noi tzaranii vai de noi Neau fript hotzii de ciocoi!... Ne jupoaie shi ne bate K pe vitelenjugate. ANT. LIT. POP. I 558. ◊ (Intarit cu complementul «pielea» «shapte piei» etc.) A fost seceta foamete... unii au jupuit de pe altzii shapte rinduri de piei trebuie sa vie o dreptate. CAMILAR TEM. 6. ◊ Absol. Drum peaicea na facut Stapinirea din trecut K domnii cit jupuira Nau avut de oameni mila: Suptau ei shi sau umflat Dara cale nau durat! DESHLIU M. 23.