jupuí (uiésc jupuít) 1. A indeparta pielea de pe corp. 2. A juli. 3. A lua cuiva totul a vinde scump. 4. A bate a ciomagi. Var. jupi. Bg. župja „a curatza un arbore de coaja” (DAR). Este probabila der. din sl. (iz)lupiti „a prada” (Cihac II 162). Der. jupuitor adj. (care jupoaie); jupuiala s. f. (jupuitura); jupuitura s. f. (rana produsa prin jupuirea pielii; actziunea de a jupui); jupeli vb. (a opari) cu suf. expresiv li (Graur BL VI 146).