25 de definiții pentru îmblătire

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ÎMBLĂTÍRE, îmblătiri, s. f. (Înv.) Acțiunea de a îmblăti; îmblătit. – V. îmblăti.

îmblătire sf [At: MARDARIE, L. 1826 / S și: (înv) înb~ / V: (reg) ~ăcire, îml~, umblăcire, um~ / Pl: ~ri / E: îmblăti] (Reg) 1 Batere a cerealelor sau a plantelor cu păstăi etc. cu îmblăciul (1) pentru a scoate semințele Si: (reg) îmblătit1 (1) 2 (Pan; fig) Bătătorire a pământului prin mișcări iuți în timpul dansului Si: (reg) îmblătit1 (2). 3 (Fig) Bătaie gravă Si: (reg) îmblătit1 (3), ciomăgire.

ÎMBLĂTÍRE, îmblătiri, s. f. Acțiunea de a îmblăti; îmblătit. – V. îmblăti.

ÎMBLĂTÍRE s. f. Acțiunea de a îmblăti.

ÎMBLĂCÍ vb. IV v. îmblăti.

ÎMBLĂCÍ vb. IV v. îmblăti.

ÎMBLĂCÍ vb. IV v. îmblăti.

ÎMBLĂTÍ, îmblătesc, vb. IV. (Înv.) Tranz. A bate cu îmblăciul cerealele, plantele cu păstăi etc. pentru a le scoate semințele. ♦ Fig. A bate rău pe cineva; a ciomăgi. [Var.: (reg.) îmblăcí vb. IV] – Cf. sl. mlatĩtĩ.

îmblăcire sf vz îmblătire

îmblăti vt [At: ECONOMIA 32/5 / S și: (înv) înb- / V: (reg) ~ăci, îml~, umblăci, um~ / Pzi: ~tesc / E: vsl млатити] (Reg) 1 A bate cerealele, plantele cu păstăi etc. cu îmblăciul (1) repede pentru a scoate semințele. 2 (Pan; fig) A bătători pământul, mișcând, din picioare în timpul dansului. 3 (Fig) A bate rău pe cineva Si: (reg) a ciomăgi.

ÎMBLĂTÍ, îmblătesc, vb. IV. Tranz. A bate cerealele, plantele cu păstăi etc. cu îmblăciul pentru a le scoate semințele. ♦ Fig. A bate rău pe cineva; a ciomăgi. [Var.: (reg.) îmblăcí vb. IV] – Cf. sl. mlatĩtĩ.

ÎMBLĂTÍ, îmblătesc, vb. IV. Tranz. (Folosit și absolut) A bate cerealele, trifoiul etc. cu îmblăciul, pentru a scoate grăunțele sau semințele. Nici vara nu muncești, nici iarna nu îmblătești. ALECSANDRI, P. P. 314. ♦ Fig. A bate rău pe cineva; a ciomăgi. Cu niște frînghii groase... și udate... prinseră a-l îmblăti din răsputeri pe spete. CONTEMPORANUL, VII 101. – Variantă: (regional) îmblăcí (ALECSANDRI, P. P. 317) vb. IV.

A ÎMBLĂTÍ ~ésc tranz. 1) (cereale sau păstăioase) A prelucra cu îmblăciul (pentru a separa boabele). 2) fig. (persoane) A bate tare (cu ceva); a zdrobi în bătăi; a ciomăgi; a cetlui. /<sl. mlatiti

A SE ÎMBLĂTÍ mă ~ésc intranz. rar A face (concomitent) schimb de bătăi (cu cineva). /<sl. mlatiti

îmblătì v. 1. a bate cu imblăciul, a treera; 2. fig. a bate rău, [Slav. MLATITI (din MLATŬ, ciocan)].

îmblăcésc și umblăcésc, V. îmblătesc.

îmblătésc v. tr. (vsl. mlatiti). Bat cu îmblăciu. Fig. Cĭomăgesc, ferchezuĭesc. – Și îmblăcesc și umblăcesc (d. îmblăcie, umblăciŭ). V. hondrănesc.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

îmblătíre (înv.) s. f., g.-d. art. îmblătírii; pl. îmblătíri

îmblătíre s. f., g.-d. art. îmblătírii; pl. îmblătíri

îmblătí (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. îmblătésc, imperf. 3 sg. îmblăteá; conj. prez. 3 îmblăteáscă

îmblătí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. îmblătésc, imperf. 3 sg. îmblăteá; conj. prez. 3 sg. și pl. îmblăteáscă

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

ÎMBLĂTÍRE s. v. îmblătit.

ÎMBLĂTIRE s. îmblătit. (~ cerealelor.)

ÎMBLĂTÍ vb. v. atinge, bate, lovi.

îmblăti vb. v. ATINGE. BATE. LOVI.

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

îmblătí, îmblătesc, vb. tranz. – 1. A bate cerealele cu îmblăciul pentru a le scoate semințele. 2. A trânti. 3. (refl.) A se agita, a se foi: „Se îmblătește de trăsnește” (Memoria, 2001: 102). – Cf. sl. mlatǐtǐ „a bate” (Șăineanu, Scriban, DEX, MDA) < sl. mlatǔ „ciocan” (Șăineanu).

îmblătí, îmblătesc, vb. tranz. – 1. A bate cerealele pentru a le scoate semințele (cu îmblăciul). 2. A trânti. 3. (refl.) A se agita, a se foi: „Se îmblătește de trăznește” (Memoria 2001: 102). – Cf. sl. mlatǐtǐ „a bate”.

Intrare: îmblătire
îmblătire substantiv feminin
substantiv feminin (F107)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • îmblătire
  • ‑mblătire
  • îmblătirea
  • ‑mblătirea
plural
  • îmblătiri
  • ‑mblătiri
  • îmblătirile
  • ‑mblătirile
genitiv-dativ singular
  • îmblătiri
  • ‑mblătiri
  • îmblătirii
  • ‑mblătirii
plural
  • îmblătiri
  • ‑mblătiri
  • îmblătirilor
  • ‑mblătirilor
vocativ singular
plural
îmblăcire substantiv feminin
substantiv feminin (F107)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • îmblăcire
  • ‑mblăcire
  • îmblăcirea
  • ‑mblăcirea
plural
  • îmblăciri
  • ‑mblăciri
  • îmblăcirile
  • ‑mblăcirile
genitiv-dativ singular
  • îmblăciri
  • ‑mblăciri
  • îmblăcirii
  • ‑mblăcirii
plural
  • îmblăciri
  • ‑mblăciri
  • îmblăcirilor
  • ‑mblăcirilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

îmblăti, îmblătescverb

  • 1. învechit A bate cu îmblăciul cerealele, plantele cu păstăi etc. pentru a le scoate semințele. DEX '09 DLRLC NODEX
    • format_quote Nici vara nu muncești, nici iarna nu îmblătești. ALECSANDRI, P. P. 314. DLRLC
    • 1.1. figurat A bate rău pe cineva. DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX
      • format_quote Cu niște frînghii groase... și udate... prinseră a-l îmblăti din răsputeri pe spete. CONTEMPORANUL, VII 101. DLRLC
etimologie:

îmblătire, îmblătirisubstantiv feminin

  • 1. Acțiunea de a îmblăti. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: îmblătit
etimologie:
  • vezi îmblăti DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.