opțiuni
  • info

11 definiții pentru ciomăgi

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

CIOMĂGÍ, ciomăgesc, vb. IV. Tranz. și refl. recipr. (Fam.) A (se) bate cu ciomagul; p. gener. a (se) bate zdravăn. – Din ciomag.

CIOMĂGÍ, ciomăgesc, vb. IV. Tranz. și refl. recipr. (Fam.) A (se) bate cu ciomagul; p. gener. a (se) bate zdravăn. – Din ciomag.

ciomăgi vt [At: PANN, P. V. 29/5 / Pzi: ~gésc / E: ciomag] 1-2 A bate (pe cineva) rău (cu ciomagul).

CIOMĂGÍ, ciomăgesc, vb. IV. Tranz. A bate cu ciomagul; a trage (cuiva) o bătaie zdravănă. Ai poftă să te ciomăgească taica. STANCU, D. 79. Nepotul... a fost ciomăgit și dus la spitalul din Iași. PAS, Z. I 193. Cercul de oameni se strîngea din ce în ce mai mult și boierul vedea bine că, de l-or înghesui, nu scapă neciomăgit. SANDU-ALDEA, U. P. 94. Cum o adormi, am să vin să-l ciomăgesc pînă l-oi ucide. ALECSANDRI, T. I 449. Cînd cu gîndid nu gîndește, îl prinde ș-îl ciomăgește. PANN, P. V. II 29.

A CIOMĂGÍ ~ésc tranz. A bate tare (cu ciomagul); a zdrobi în bătăi; a cetlui; a îmblăti; a melestui. /Din ciomag

A SE CIOMĂGÍ mă ~ésc intranz. A face (concomitent) schimb de lovituri (cu cineva). /Din ciomag

ciomăgì v. a bate cu ciomagul, a bate cumplit.

cĭomăgésc v. tr. Fam. Iron. Bat, lovesc cu cĭomagu.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

ciomăgí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. ciomăgésc, imperf. 3 sg. ciomăgeá; conj. prez. 3 să ciomăgeáscă

ciomăgí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. ciomăgésc, imperf. 3 sg. ciomăgeá; conj. prez. 3 sg. și pl. ciomăgeáscă

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

CIOMĂGÍ vb. v. atinge, bate, lovi.

ciomăgi vb. v. ATINGE. BATE. LOVI.

Intrare: ciomăgi
verb (VT407)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • ciomăgi
  • ciomăgire
  • ciomăgit
  • ciomăgitu‑
  • ciomăgind
  • ciomăgindu‑
 singular plural
  • ciomăgește
  • ciomăgiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • ciomăgesc
 (să)
  • ciomăgesc
  • ciomăgeam
  • ciomăgii
  • ciomăgisem
a II-a (tu)
  • ciomăgești
 (să)
  • ciomăgești
  • ciomăgeai
  • ciomăgiși
  • ciomăgiseși
a III-a (el, ea)
  • ciomăgește
 (să)
  • ciomăgească
  • ciomăgea
  • ciomăgi
  • ciomăgise
plural I (noi)
  • ciomăgim
 (să)
  • ciomăgim
  • ciomăgeam
  • ciomăgirăm
  • ciomăgiserăm
  • ciomăgisem
a II-a (voi)
  • ciomăgiți
 (să)
  • ciomăgiți
  • ciomăgeați
  • ciomăgirăți
  • ciomăgiserăți
  • ciomăgiseți
a III-a (ei, ele)
  • ciomăgesc
 (să)
  • ciomăgească
  • ciomăgeau
  • ciomăgiră
  • ciomăgiseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

ciomăgi, ciomăgescverb

  • 1. familiar A (se) bate cu ciomagul. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: atinge bate cetlui lovi melestui îmblăti
    • format_quote Ai poftă să te ciomăgească taica. STANCU, D. 79. DLRLC
    • format_quote Nepotul... a fost ciomăgit și dus la spitalul din Iași. PAS, Z. I 193. DLRLC
    • format_quote Cercul de oameni se strîngea din ce în ce mai mult și boierul vedea bine că, de l-or înghesui, nu scapă neciomăgit. SANDU-ALDEA, U. P. 94. DLRLC
    • format_quote Cum o adormi, am să vin să-l ciomăgesc pînă l-oi ucide. ALECSANDRI, T. I 449. DLRLC
    • format_quote Cînd cu gîndul nu gîndește, Îl prinde ș-îl ciomăgește. PANN, P. V. II 29. DLRLC
etimologie:
  • ciomag DEX '09 DEX '98

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.