opțiuni
  • info

10 definiții pentru îmblătit (îmblătire)

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ÎMBLĂTÍT s. n. (Înv.) Îmblătire; p. ext. timpul când se face îmblătirea. [Var.: (reg.) umblăcít s. n.] – V. îmblăti.

îmblătit1 sn [At: ECONOMIA 54/14 / S și: (înv) înb~ / V: (reg) ~ăcit1, îml~, umblăcit, um~ / Pl: ~uri / E: îmblăti] (Reg) 1-3 Îmblătire (1-3). 4 (Pex) Perioadă de timp când se face îmblătirea (1).

îmblătit2, ~ă a [At: LB / S și: (înv) înb~ / V: (reg) ~ăcit, îml~, umblăcit, um~ / Pl: ~iți, ~e / E: îmblăti] (Reg) 1 (D. cereale, plante cu păstăi) Bătut cu îmblăciul (1) pentru a li se scoate semințele. 2 (Pan; fig; d. pământ) Bătătorit prin mișcări iuți din picioare în timpul dansului. 3 (Fig; d. persoane) Bătut măr Si: (reg) ciomăgit.

ÎMBLĂTÍT s. n. Îmblătire; p. ext. timpul când se face îmblătirea. [Var.: (reg.) umblăcít s. n.] – V. îmblăti.

ÎMBLĂTÍT s. n. Îmblătire. Îmblătitul snopilor. ♦ Timpul, epoca îmblătirii. S-a întîmplat pe la îmblătitul grîului. CAMILAR, N. II 114. – Variantă: umblăcít (ALECSANDRI, T. 634) s. n.

UMBLĂCÍT s. n. v. îmblătit.

UMBLĂCÍT s. n. v. îmblătit.

UMBLĂCÍT s. n. v. îmblătit.

îmblăcit1 sn vz îmblătit1

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

îmblătít (înv.) s. n.

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

ÎMBLĂTÍT s. îmblătire. (~ul grâului.)

ÎMBLĂTIT s. îmblătire. (~ grîului.)

Intrare: îmblătit (îmblătire)
îmblătit1 (s.n.) substantiv neutru (numai) singular
substantiv neutru (N29)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • îmblătit
  • ‑mblătit
  • îmblătitul
  • îmblătitu‑
  • ‑mblătitul
  • ‑mblătitu‑
plural — —
genitiv-dativ singular
  • îmblătit
  • ‑mblătit
  • îmblătitului
  • ‑mblătitului
plural — —
vocativ singular —
plural —
substantiv neutru (N29)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • umblăcit
  • umblăcitul
  • umblăcitu‑
plural — —
genitiv-dativ singular
  • umblăcit
  • umblăcitului
plural — —
vocativ singular —
plural —
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

îmblătitsubstantiv neutru

  • 1. Îmblătire. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: îmblătire
    • format_quote Îmblătitul snopilor. DLRLC
    • 1.1. prin extensiune Timpul când se face îmblătirea. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      • format_quote S-a întîmplat pe la îmblătitul grîului. CAMILAR, N. II 114. DLRLC
etimologie:
  • vezi îmblăti DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.