jucarie sf [At: NECULCE ap. TDRG / V: giu~ / Pl: ~ii / E: juca + arie] 1 Gluma. 2 Lucru neinsemnat Si: fleac bagatela joaca (3). 3 Joc de copii Si: joaca (4). 4 (Ccr) Obiect cu care se joaca copiii Si: (reg) jucareie. 5 (Fig) Persoana sau lucru ajuns la discretzia cuiva Si: marioneta papusha. 6 (Inv; ie) A strica ~ia cuiva A dejuca planurile cuiva.

JUCARÍE jucarii s. f. 1. Obiect care serveshte la jocul copiilor. Eram shi aici destul de sus... fiindca... satele pareau mici k nishte jucarii. GALACTION O. I 346. In coltzishorul ei stapina Peun vraf de jucarii stricate Din cartzi de joc din hirtioare Eashi face parcuri shi palate. VLAHUTZA O. A. I 46. Incepu a alerga iara dupa jucarii k un copil ce era. ISPIRESCU L. 307. ◊ Fig. SHi sa fim din nou copii K norocul shi iubirea Sa ne para jucarii. EMINESCU O. I 100. ♦ Fig. Lucru ajuns la discretzia unei fortze superioare care dispune de el il domina. Simtzeam acum k e o jucarie in mina mea. CAMIL PETRESCU U. N. 130. El era o adevarata jucarie a naturii. NEGRUZZI S. I 200. 2. Fig. Lucru de nimic fleac. Zapada ceo lasasera in Bucureshti era o jucarie fatza de ce gasira la Amara. REBREANU R. I 214. Povetzi nasculta vremi nu ashteapta; Toatenaintei jucarii sint. ALEXANDRESCU M. 345.

JUCARÍE ~i f. 1) Obiect cu care se joaca copiii. 2) fig. Persoana ushor influentzabila lipsita de vointza shi de personalitate; marioneta; papusha. 3) fig. Obiect lipsit de orice valoare; lucru de nimic; fleac; bagatela. [G.D. jucariei] /a (se) juca + suf. ~arie

jucarie f. 1. gluma: ce asta e jucarie? 2. obiect servind a face pe copii sa petreaca; 3. ceea ce e lasat in voia impetuoasa a elementelor: a fi jucaria vanturilor a valurilor; fig. a soartei jucarie AL.

jucaríe f. (d. joc). Obĭect cu care se joaca copiiĭ (k bilele arshicele soldatziĭ de plumb papushile sh.a.). Fig. Ceĭa ce e supus gustuluĭ saŭ puteriĭ altuĭa: acest pitic e o jucarie in minile aceluĭ uriash corabia noastra era jucaria vintuluĭ shi a valurilor. Gluma lucru ushor: aceasta lupta n’a fost jucarie algebra e o jucarie pentru el. Fam. shi jucarica pl. ele.

giucarie sf vz jucarie

ármajucaríe s. f. Jucarie in forma de arma ◊ „Politzia din Locarno [...] a constatat k sau inmultzit cazurile in care raufacatorii shiau amenintzat victimele cu armejucarii.” I.B. 1 II 67 p. 4. ◊ „Politzia din orashul Barry (Canada) anuntzata k se va comite o spargere la banca centrala a ajuns la timp pentru ai prinde pe infractori. Toata povestea fusese inscenata in chip de reclama pentru armelejucarii produse de fabrica respectiva.” Cont. 18 II 77 p. 2. ◊ „Fabricantzii de armejucarii au trecut shi la militarizarea celebrilor «robotzi convertibili».” I.B. 28 XII 85 p. 8 (din arma + jucarie)

jucaríe s. f. art. jucaría g.d. art. jucaríei; pl. jucaríi art. jucaríile

jucaríe s. f. art. jucaría g.d. art. jucaríei; pl. jucaríi art. jucaríile

JUCARÍE s. v. bagatela fleac nimic.

jucarie s. v. BAGATELA. FLEAC. NIMIC.

jucarie jucarii s. f. 1. ( intl.) pistol arma de foc. 2. (er.) vulva; vagin.

ashi lua jucariile (shi a pleca) expr. (glum.) a renuntza la asocierea cu cineva; a pleca; a lasa balta