JUCARÍE jucarii s. f. 1. Obiect care serveshte la jocul copiilor. Eram shi aici destul de sus... fiindca... satele pareau mici k nishte jucarii. GALACTION O. I 346. In coltzishorul ei stapina Peun vraf de jucarii stricate Din cartzi de joc din hirtioare Eashi face parcuri shi palate. VLAHUTZA O. A. I 46. Incepu a alerga iara dupa jucarii k un copil ce era. ISPIRESCU L. 307. ◊ Fig. SHi sa fim din nou copii K norocul shi iubirea Sa ne para jucarii. EMINESCU O. I 100. ♦ Fig. Lucru ajuns la discretzia unei fortze superioare care dispune de el il domina. Simtzeam acum k e o jucarie in mina mea. CAMIL PETRESCU U. N. 130. El era o adevarata jucarie a naturii. NEGRUZZI S. I 200. 2. Fig. Lucru de nimic fleac. Zapada ceo lasasera in Bucureshti era o jucarie fatza de ce gasira la Amara. REBREANU R. I 214. Povetzi nasculta vremi nu ashteapta; Toatenaintei jucarii sint. ALEXANDRESCU M. 345.