jucaríe f. (d. joc). Obĭect cu care se joaca copiiĭ (k bilele arshicele soldatziĭ de plumb papushile sh.a.). Fig. Ceĭa ce e supus gustuluĭ saŭ puteriĭ altuĭa: acest pitic e o jucarie in minile aceluĭ uriash corabia noastra era jucaria vintuluĭ shi a valurilor. Gluma lucru ushor: aceasta lupta n’a fost jucarie algebra e o jucarie pentru el. Fam. shi jucarica pl. ele.