innorat ~a a [At: ALECSANDRI P. P. 393 / V: ~our~ / S shi: ino~ / Pl: ~atzi ~e / E: innora] 1 (D. cer) Acoperit de nori. 2 (D. soare) Intunecat din cauza norilor. 3 (Fig) Trist.

INNORÁT A innoratzi te adj. (SHi in forma innourat; despre cer p. ext. despre locuri) Acoperit umbrit de nori; intunecat. Afarai vint shi ennorat SHi noaptea e tirzie. COSHBUC P. I 193. Poienile innorate... ale Scotziei. ODOBESCU S. III 130. Atitas de suparat Cumui ceriul innorat. JARNÍKBIRSEANU D. 220. ♦ Fig. Posomorit trist; intunecat. TZieste mintea innorata sub a virstei diadema. MACEDONSKI O. I 274. Motzoc sheade pe ginduri cu fatzannourata? ALECSANDRI T. II 162. Umblantunecata shi tot innorata Nu o vedea nimeni sa riza vrodata. PANN P. V. II 95. Variante: innourát a (regional) norát a (HODOSH P. P. 68) adj.

innora [At: DOSOFTEI V. S. 110 / V: ~oura / S shi: inora / Pzi: 3 ~reaza; (pop) ~oura / E: in + nor] 12 vir A se ivi multzi nori pe cer. 34 vir (Pop; d. soare) A se intuneca din cauza norilor. 56 vtr (Fig) A (se) intrista.

INNORÁ pers. 3 innoreaza vb. I. (SHi in forma innoura) 1. Intranz. shi refl. impers. A se ivi multzi nori pe cer. Cind intraram in sat incepuse sa se innoureze. SADOVEANU O. VI 244. Incepu a se innora. RETEGANUL P. I 19. Sannorat de pe la miezul noptzii shi e intunerec adinc. CARAGIALE O. I 371. ◊ (Cu exprimarea subiectului) Cerul sa innorat. ♦ (Despre luna soare) A se intuneca din cauza norilor. Nu shtiu luna annourat Ori puica sau suparat? SEVASTOS C. 27. Iar de dreapta ce era Soarele sennoura. ALECSANDRI P. P. 313. ♦ Tranz. Fig. A intuneca (k un nor). (Atestat in forma noura) Sagetzile ushoare Noureaza mindrul soare. ALECSANDRI P. II 16. 2. Tranz. Fig. A umple de mihnire de intristare. Aceea care tristami viatzannoureaza E un secret ce zace in inimami ascuns. NEGRUZZI S. II 21. Variante: innourá nourá vb. I.

INNOURÁ vb. I v. innora.

NORÁT A adj. v. innorat.

NOURÁ vb. I v. innora.

NOURÁ vb. I. v. innora.

A INNORÁ pers. 3 ~eáza tranz. fig. A face sa se innoreze. /in + nor

A SE INNORÁ pers. 3 se ~eáza intranz. 1) A aparea nori pe cer. 2) (despre cer vreme) A deveni mai intunecos (din cauza norilor); a se posomori; a se mohori. 3) fig. A deveni trist amarat; a se intrista; a se amari; a se scarbi; a se posomori. /in + nor

innorà v. 1. a se acoperi cu nori a se intuneca: cerul se innoreaza; 2. fig. a se intrista. [Lat. INNUBILARE].

nourà v. a innora: sagetzile ushoare noureaza mandrul soare AL.

inoréz shi (est) inouréz (ma) v. refl. uzitat k impers. d. nor nour: lat. innubilare ven. inovolar. it. annuvolarsi sp. anubiarse pg. anuviarse). Ma acoper cu norĭ: ceru muntele se inoureaza. Fig. Ma posomorasc ma intunec ma intristez. SHi inn. Vechĭ shi nourez. V. cetzat.

nouréz (ma) v. refl. Est. Rar. Ma inourez.

innorá (a ~) vb. ind. prez. 3 innoreáza

innorá vb. ind. prez. 3 sg. innoreáza

INNORÁT adj. inchis innegurat intunecat intunecos mohorat neguros noros paclos plumbuit plumburiu posomorat urat (inv.) ponegrit. (Vreme ~.)

INNORÁT adj. v. intristat mahnit posomorat trist.

INNORAT adj. inchis innegurat intunecat intunecos mohorit neguros noros piclos plumbuit plumburiu posomorit urit (inv.) ponegrit. (Vreme ~.)

innorat adj. v. INTRISTAT. MIHNIT. POSOMORIT. TRIST.

Innorat ≠ limpede senin

INNORÁ vb. a se inchide a se innegura a se intuneca a se mohori a se posomori. (Cerul sa ~.)

INNORÁ vb. v. intrista mahni posomori.

INNORA vb. a se inchide a se innegura a se intuneca a se mohori a se posomori. (Cerul sa ~.)

innora vb v. INTRISTA. MIHNI. POSOMORI.

A (se) innora ≠ a (se) insenina

A se innora ≠ a se insenina a se inveseli a se inviosha a se lumina

norát noráta adj. (pop.) innorat noros; ploios.

norát a noratzi te adj. Innorat noros. Din nora cf. innorat (din nor < lat. nubilum) (MDA).