POSOMORÍ posomorasc vb. IV. 1. Refl. (Despre oameni sau despre fatza privirea lor) A se intuneca a se intrista. ◊ Tranz. Vestea la posomorat. ♦ A lua o infatzishare severa; a se incrunta. ♦ Fig. (Despre cer) A se innora; p. ext. (despre timp) a deveni neguros intunecat inchis ploios. 2. Tranz. A da o nota de tristetze; a innegura. [Var.: (reg.) posomorí vb. IV] Et. nec.

posomori [At: BELDIMAN N. P. II 120/13 / V: (reg) ~ri / Pzi: ~rasc / E: cf mg szomorú „trist”] 1 vr (D. oameni sau d. fatza ochii privirea etc. lor) A deveni incruntat intunecat trist k urmare a unei proaste dispozitzii a unei nemultzumiri a unei stari sufleteshti apasatoare Si: a se incrunta a se intrista a se intuneca a se mohori. 2 vr (D. cer) A se acoperi de nori Si: a se innegura a se innora a se intuneca. 3 vr (D. vreme) A deveni urat inchis cu precipitatzii Si: a se inchide a se strica. 45 vtfr (A da sau) a capata o nota de tristetze de dezolare Si: a (se) innegura a (se) intuneca.

POSOMORÍ posomorasc vb. IV. 1. Refl. (Despre oameni sau despre fatza privirea lor) A se intuneca a se intrista. ◊ Tranz. Vestea la posomorat. ♦ A lua o infatzishare severa; a se incrunta. ♦ Fig. (Despre cer) A se acoperi cu nori; p. ext. (despre timp) a deveni neguros intunecat inchis ploios. 2. Tranz. A da o nota de tristetze; a innegura. [Var.: (reg.) posomorí vb. IV] Et. nec.

POSOMORÍ posomorasc vb. IV. 1. Refl. Ase intuneca la fatza (din cauza nemultzumirii) a se intrista. Nu dupa mult timp imparatul baga de seama k fiesa cea mai mica din ce in ce slabea shi se posomora. ISPIRESCU L. 52. Cind suna miazanoaptea fetzele mesenilor se posomorira. EMINESCU N. 7. Lapushneanul posomorinduse desfacu bratzele. NEGRUZZI S. I 146. ♦ A lua o infatzishare severa a se incrunta. Imparatul sa posomorit rau de tot. adica: sa nu te socoteshti cai gluma cetzi spui eu. CARAGIALE O. III 104. ♦ Tranz. A face pe cineva sa se intristeze a cauza cuiva tristetze. Cind se pune la piano pare k geniul muzicii o insufla. Daca cindva vreun nor mihnicios ma posomorashte un allegro vivace ma inveseleshte. NEGRUZZI S. I 75. 2. Refl. (Despre cer) A se acoperi de nori; p. ext. (despre timp) a deveni neguros intunecat inchis. Cerul se posomori se captushi cu plumb shi ciorile incepura a se vaita pe sub nourii cenushii. SADOVEANU O. VI 255. Un vint de gheatza se stirni din shesuri. Dimineatza se posomori cenushie. C. PETRESCU S. 175. De se posomorashte cerul plamadeshte bogatziile de iese soarele cresc bogatziile. DELAVRANCEA O. II 120. ◊ Unipers. Cit nea prins (marea) in larg a shi inceput a se posomori. VLAHUTZA la TDRG. ◊ Fig. SHtitzi una? Rau! Orizonul politic sa posomorit! ALECSANDRI T. I 303. 3. Tranz. Fig. A da o nota de tristetze a intuneca a innegura. O fringhie incarcata cu rufe. Nishte camashi barbateshti de stamba vapsita posomorasc locul. BASSARABESCU V. 29. Sufletul miam amarit Viatza miam posomorit. TEODORESCU P. P. 273. Varianta: posomorí (REBREANU R. II 10 ALECSANDRI P. P. 135) vb. IV.

A POSOMORI ~asc tranz. A face sa se posomorasca. /Orig. nec.

A SE POSOMORÍ ma ~asc intranz. 1) (despre persoane) A deveni trist; a se mahni; a se intrista; a se amari; a se scarbi. 2) (despre cer vreme etc.) A deveni (mai) intunecat (din cauza ingramadirii norilor); a se innora; a se mohori. /Orig. nec.

posomori v. 1. a se intuneca la fatza: cerul se posomoreshte; 2. fig. a fi posomorit. [Slav. PASMURIETI a se intuneca].

posomori v vz posomori

POSOMORÍ vb. IV v. posomori.

posomorắsc v. tr. (vsl. *posmuriti dedus din posmurinŭ smurŭ posomorit; sirb. násumoriti se a se posomori infl. poate de ung. szomoru trist care tot de aci vine: rus. pásmurĭetĭ pohmúritĭ a se posomori pásmurnyĭ posomorit d. smúryĭ cenushiu inchis hmúra corcolan nour intunecat hmuritĭ a incretzi fruntea a se zbirli hmúrnyĭ posomorit. Bern. 1 391. Cp. cu scapar shi chĭondorish). Intunec daŭ un aspect trist orĭ suparat: vestea rea la posomorit. V. refl. Ma intunec: un cer posomorit. Fig. Ma incrunt ma catranesc ma mohorasc ma supar: o fata posomorita. V. bosunflu.

posomorí (a ~) vb. ind. prez. 1 sg. shi 3 pl. posomorắsc imperf. 3 sg. posomorá perf. s. 3 sg. posomorí 3 pl. posomorara; m.m.c.p. 3 sg. posomorase 3 pl. posomorasera; conj. prez. 3 sa posomorásca; ger. posomorand; part. posomorat

posomorí vb. ind. prez. 1 sg. shi 3 pl. posomorasc imperf. 3 sg. posomorá; conj. prez. 3 sg. shi pl. posomorásca

posomori (ind. prez. 1 sg. shi 3 pl. posomorasc imperf. posomora conj. posomorasca)

posomorasc rashti 2 rashte 3 rasca 3 conj. ram 1 imp. rii 1 aor. rit prt.

POSOMORI vb. 1. v. incrunta. 2. a (se) intrista a (se) mahni (inv.) a (se) tanji (fig.) a (se) innegura a (se) innora a (se) intuneca a (se) mohori. (Sa cam ~ la fatza.) 3. v. innora. 4. v. strica.

POSOMORI vb. 1. a se incrunta a se intuneca a se mohori. (Ce teai ~ astfel?) 2. a (se) intrista a (se) mihni (inv.) a (se) tinji (fig.) a (se) innegura a (se) innora a (se) intuneca a (se) mohori. (Sa cam~.) 3. a se inchide a se innegura a se innora a se intuneca a se mohori. (Cerul sa ~.) 4. a se inchide a se mohori a se strica. (Vremea sa ~.)

A (se) posomori ≠ a (se) bucura

A se posomori ≠ a se inveseli

posomori (posomorắsc posomorit) vb. A se intrista a se intuneca a se mohori. Sl. cf. rus. pasmurĕtĭ ceh. posmouriti sb. nasumoriti (Miklosich Slaw. Elem. 38; Cihac II 279; Tiktin). Hasdeu Cuv. din Batrini I 299 credea intro provenientza dacica. Der. posomor adj. (Trans. mohorit incruntat); posomoreala s. f. (amaraciune tristetze).