6 definitzii pentru umbrit
Dictzionare explicative
Explica cele mai intalnite sensuri ale cuvintelor.
UMBRÍT A umbritzi te adj. 1. (Despre locuri) Care se afla la umbra (I 1) acoperit de umbra plin de umbra; umbros. 2. Intunecos. ♦ Fig. (Despre voce sunete etc.) Stins voalat. V. umbri.
UMBRÍT A umbritzi te adj. 1. (Despre locuri) Care se afla la umbra (I 1) acoperit de umbra plin de umbra; umbros. 2. Intunecos. ♦ Fig. (Despre voce sunete etc.) Stins voalat. V. umbri.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adaugata de valeriu
- actziuni
umbrit ~a a [At: MINEIUL (1776) 56r2/28 / Pl: ~itzi ~e / E: umbri] 15 Umbros (37). 6 (Rar) Acoperit de par1 (mult). 7 (Fig) Ocrotit. 8 (Inv; fig) Impodobit. 9 (Fig) (D. voce sunete) Lipsit de sonoritate Si: voalat stins shoptit. 10 (Fig) Care shia pierdut puterea de judecata. 11 (Fig) Cu mintea tulburata.
- sursa: MDA2 (2010)
- adaugata de blaurb.
- actziuni
UMBRÍT A umbritzi te adj. 1. Care se afla la umbra; plin de umbra; umbros. Cunosc o fintina pe valea umbrita. MACEDONSKI O. I 99. Prin cursul apei cu gleznele lor sfishiau valurile pina la umbritul lor izvor. EMINESCU N. 16. ◊ Fig. Ochiul tau cel dulce shi umbrit mancinta. EMINESCU O. IV 365. 2. Intunecos. Uitete de vezi paingul in umbrita sa chilie. CONACHI P. 269. ♦ Fig. (Despre voce glas) Scazut voalat. Unul spune cu glas umbrit gindul tuturor. CAMIL PETRESCU U. N. 307. Avea un glas profund muzical umbrit intro surdina dulce misterioasa care dadea cuvintelor o vibrare particulara. VLAHUTZA O. A. 236.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adaugata de LauraGellner
- actziuni
UMBRÍT ~ta (~tzi ~te) 1) v. A UMBRI shi A SE UMBRI. 2) (despre voci sunete) Care are o sonoritate scazuta; voalat. /v. a (se) umbri
- sursa: NODEX (2002)
- adaugata de siveco
- actziuni
Dictzionare relatzionale
Indica relatzii intre cuvinte (sinonime, antonime).
UMBRÍT adj. v. umbros.
- sursa: Sinonime (2002)
- adaugata de siveco
- actziuni
UMBRIT adj. umbros (rar) umbricios. (Un loc ~.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adaugata de LauraGellner
- actziuni
adjectiv (A2) Surse flexiune: DOR | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
vocativ | singular | — | — | ||
plural | — | — |
umbrit, umbritaadjectiv
- 1. (Despre locuri) Care se afla la umbra (1.) acoperit de umbra plin de umbra. DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX
- Cunosc o fintina pe valea umbrita. MACEDONSKI O. I 99. DLRLC
- Prin cursul apei cu gleznele lor sfishiau valurile pina la umbritul lor izvor. EMINESCU N. 16. DLRLC
- Ochiul tau cel dulce shi umbrit mancinta. EMINESCU O. IV 365. DLRLC
-
- 2. Intunecos. DEX '09 DEX '98 DLRLCsinonime: intunecos
- Uitete de vezi paingul in umbrita sa chilie. CONACHI P. 269. DLRLC
- 2.1. (Despre voce sunete etc.) Care are o sonoritate scazuta. DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX
- Unul spune cu glas umbrit gindul tuturor. CAMIL PETRESCU U. N. 307. DLRLC
- Avea un glas profund muzical umbrit intro surdina dulce misterioasa care dadea cuvintelor o vibrare particulara. VLAHUTZA O. A. 236. DLRLC
-
-
etimologie:
- umbri DEX '09 DEX '98 NODEX