inseninat¹ sn [At: DA ms / V: (reg) ~san~ ~sari~ ~eri~ / Pl: ~uri / E: insenina] 14 Inseninare (14).

inseninat² ~a a [At: BUDAIDELEANU TZ. 347 / V: (reg) ~san~ ~eri~ ~sari~ / Pl: ~atzi ~e / E: insenina] 1 Fara nori Si: senin. 2 (Fig) Inveselit. 3 (Fig) Linishtit.

INSENINÁT A inseninatzi te adj. Fara nori senin limpede. Noapteanseninata Luceshtencoronata De stele ce iubeshti. ALECSANDRI P. I. 130. Privitzi cerul cum sentinde k o marenseninata. id. O. 95. ◊ Fig. (Despre persoane sau despre ginduri sentimente priviri) Sa odihnit bine shi sa trezit cu ochii inseninatzi zimbind unei flori shi unei copile. SADOVEANU N. P. 56.

insenina [At: SHINCAI HR. I 150/17 / V: (reg) ~san~ ~sari~ ~eri~ / Pzi: ~nez (inv) insenin / E: ml inserenare] 1 vru (D. cer vreme) A deveni senin Si: a se limpezi a se lumina. 25 vtr (Fig; d. oameni) (A face sa devina sau) a deveni (vesel sau) linishtit etc. 6 vi (irg; d. persoane) A aparea pe neashteptate.

INSENINÁ inseninez shi insenín vb. I. Refl. 1. (Despre cer p. ext. despre vreme atmosfera) A deveni senin (prin imprashtierea norilor). Aerul sensenina SHi cerul se lumina. ALECSANDRI O. 119. ◊ Impers. Tu cu ochii faci belele; Intrin cas’ se lumineaza Ieshi afar’ sensenineaza. JARNÍKBIRSEANU D. 40. 2. Fig. (Despre om sau despre fatza privirea lui) A deveni linishtit pashnic vesel; a se linishti a se potoli. Fatza i se insenina la ideea unei izbinzi atit de lesnicioase. NEGRUZZI S. I 169. Trimise atunci de spuse in toate partzile k sa se insenineze shi sa se linishteasca duhurile turburate shi inspaimintate. BALCESCU O. II 109. ◊ Tranz. (Rar) Blinda armonie a versurilor lui nea incintat anii inaltzindune shi inseninindune. SADOVEANU E. 73. SHi daca stele bat in lac Adincui luminindul E k durerea mea sompac Inseninindumi ghidul. EMINESCU O. I 193.

A INSENINÁ ~éz tranz. (despre persoane sau despre manifestarile lor) A face sa se insenineze. /<lat. inserenare

A SE INSENINÁ pers. 3 se ~eáza intranz. 1) (despre cer) A deveni senin. 2) (despre timp) A se schimba spre bine; a se razbuna. 3) fig. (despre persoane) A recapata buna dispozitzie; a se descretzi. 4) fig. (despre manifestari ale oamenilor) A deveni senin linishtit. /<lat. inserenare

inseninà a. a se face senin: cerul se insenina; fig. fatzai se insenina. [Lat. SERENARE].

inseninéz v. tr. Fac senin luminez. V. refl. Ma fac senin ma luminez: ceru se insenineaza. Fig. Ma inveselesc imĭ ĭaŭ o fatza vesela: la aceasta veste s’a inseninat; fatza i s’a’nseninat. V. posomorasc scapar.

inseniná (a ~) vb. ind. prez. 3 insenineáza

inseniná vb. ind. prez. 3 sg. insenineáza

INSENINÁ vb. 1. a se deschide a se insori a se limpezi. (Cerul sa ~.) 2. a se limpezi a se lumina (pop.) a se razbuna (Transilv.) a se tistali. (Afara sa mai ~.) *3. v. lumina.

INSENINA vb. 1. a se deschide a se limpezi. (Cerul sa ~.) 2. a se limpezi a se lumina (pop.) a se razbuna (Transilv.) a se tistali. (Afara sa mai ~.) 3.* (fig.) a se lumina. (Sa ~ cind ma vazut.)

A (se) insenina ≠ a (se) innegura a (se) innora a (se) intuneca

A insenina ≠ a innora