senin¹ ~a [At: VARLAAM C. 30 / V: (irg) san~ sarin serin / Pl: ~i ~e a (rar) ~uri sn / E: lat serenus a um] 12 sn a (Cer) lipsit de nori Si: claritate limpezime seninatate (1) (inv) senineala (1) (ivr) senineatza (1) seninime (1) (irg) seninat¹ (1) (inv) seninat² (1) seninos (1). 3 sn Timp frumos Si: seninatate (2) (inv) senineala (2) (irg) seninat¹ (2) (ivr) senineatza (2) seninime (2). 4 sn (Pex) Bolta cereasca senina (2) Si: seninatate (3) (inv) senineala (3) (irg) seninat¹ (3) (ivr) senineatza (3) seninime (3). 58 sn (Ilav; rar; ila) (K) din (bun) (sau rar chiar) ~ (Care se produce) pe neshteptate (sau fara motiv). 9 sn (Reg; ie) A face tun pa san~ A nu face nimic. 10 sn (Rar) Lumina. 11 sn Zi. 12 sn (Rar) Stralucire (2). 13 sn (Inv) Paradis. 14 sn (Fig) Multzumire sufleteasca Si: seninatate (4) (inv) senineala (4) (ivr) senineatza (4) (irg) seninime (4). 15 sn Expresie fizionomie privire etc. care arata seninatate (14) Si: seninatate (5) (inv) senineala (5) (ivr) senineatza (5) (irg) seninare¹ (2) seninime (5). 16 a (D. zile noptzi vreme timp etc.) Cu cer senin¹ (2). 17 a Lipsit de precipitatzii Si: frumos (inv) seninos (2). 18 a Care straluceshte Si: luminos lucios stralucitor (inv) seninos (3). 19 a (Fig; d. oameni) Fara griji Si: linishtit multzumit (reg) seninat² (2) (inv) seninos (4). 20 a (D. figura oamenilor d. expresia privirea etc. lor sau d. manifestarile lor) Care exprima linishte Si: (inv) seninos (5) (reg) seninat² (3). 21 a (Rar; d. privire) Patrunzator. 22 a (Rar) Care exprima sau sugereaza o buna intzelegere a lucrurilor claritate de idei etc. 23 a (Rar) Pur². 24 a (Rar; d. sunete) Clar (9).

SENÍN² A senini e adj. 1. (Despre cer) Fara nori; (despre timp) limpede clar curat linishtit calm. Cerul e senin shi albastru; in departare catargele ishi flutura in bataia vintului steagurile colorate. DUNAREANU CH. 84. Sireneletzi cintau in noptzi senine Eternele legendeale iubirii. ANGHELIOSIF C. M. II 141. Era ziua mult senina Muntzii pluteau in lumina Vailen tacere lina. ALECSANDRI P. I 110. ♦ (Poetic) Luminos. Trecu o zi trecura trei SHi iarashi noaptea vine Luceafarul deasupra ei Cu razelei senine. EMINESCU O. I 171. 2. Fig. (Despre oameni despre expresia figurii lor despre manifestari ale lor) Care exprima multzumire sufleteasca care nu e tulburat de framintari; luminos linishtit. SHia luat caciula a zvirlit dasaga pe umar shi a pornito senin spre casa lui. POPA V. 100. Dea mai mare dragul sa fi privit pe Davidica flacau de munte... cu pletele cretze shi negre k pana corbului; cu fruntea lata shi senina. CREANGA A. 85. O luntre aurita veghea pe undele limpezi ale lacului linga poarta; shin aerul cel curat al serii tremurau din palat cintece mindre shi senine. EMINESCU N. 6. Varianta: serín a (COSHBUC P. II 138) adj.

SENÍN² ~a (~i ~e) 1) (despre cer timp etc.) Care este fara nori; limpede. 2) fig. Care vadeshte linishte sufleteasca; calm; netulburat. Privire ~a. /<lat. sarenus

senin a. 1. limpede dulce shi lin: cer senin vreme senina; 2. fig. neturburat: suflet senin; 3. pashnic shi fericit: zile senine. [Lat. SERENUS]. ║ n. 1. seninatate: seninul (cerurilor) insufla sfiala shi mirare GR. AL.; 2. fig. fericire: nu e senin fara nori; din chiar senin fara niciun cuvant cu totul pe neashteptate.

senín a adj. (lat. sĕrênus it. sp. sereno pv. cat. seré fr. serein). Fara nourĭ limpede clar: cer aer timp senin; zi noapte senina. Fig. Neturburat linishtit fara grijĭ vesel: om senin fala senina. Fericit vesel: zile senine. S. n. pl. urĭ. Seninatate (vorbind de cer). Din senin fara nicĭ un motiv: s’a suparat din senin chear din senin (shi din chear senin ceĭa ce e maĭ urit exprimat). SHi serin sarin (Trans.). V. posomorit.

sanin ~a sn a vz senin¹ corectata

serin ~a sn a vz senin¹ corectata

SARÍN A adj. v. senin².

SERÍN A adj. v. senin.

sarín V. senin.

serín V. senin.

senín¹ adj. m. pl. seníni; f. senína pl. seníne

senín adj. m. pl. seníni; f. sg. senína pl. seníne

senin

SENÍN adj. v. lin linishtit netulburat tihnit.

SENÍN adj. s. 1. adj. albastru clar curat limpede pur straveziu (livr.) limpid (Transilv.) tistash (inv.) seninat seninos (fig.) spalat. (Un cer ~.) 2. s. albastru albastrime azur claritate limpezime seninatate (rar) limpezish (inv. shi reg.) seninat (reg.) vinetzie (Mold. shi Bucov.) sineala (inv.) senineala. (~ul cerului.) 3. adj. frumos insorit (rar) soros (pop.) sorit. (O zi ~) 4. adj. limpede luminos. (Zori ~.) 5. adj. frumos (inv.) seninos. (Noptzi ~.) 6. adj. (livr. fig.) olimpian. (Un spirit ~.)

SENÍN adj. s. v. calm.

senin adj. v. LIN. LINISHTIT. NETULBURAT. TIHNIT.

SENIN adj. s. 1. adj. albastru clar curat limpede pur straveziu (livr.) limpid (Transllv.) tistash (inv.) seninat seninos (fig.) spalat. (Un cer ~.) 2. s. albastru albastrime azur claritate limpezime seninatate (rar) limpezish (inv. shi reg.) seninat (reg.) vinetzie (Mold. shi Bucov.) sineala (inv.) senineala. (~ cerului.) 3. adj. frumos insorit (rar) soros (pop.) sorit. (O zi ~.) 4. adj. limpede luminos. (Zori ~.) 5. adj. frumos (inv.) seninos. (Noptzi ~.)

senin adj. s. v. CALM.

Senin ≠ innorat noros

senín (na) adj. Limpede clar. Var. Trans. serin sarin. Mr. megl. sirin. Lat. serēnus (Pushcariu 1579; REW 7843) cf. vegl. saran prov. cat. serè fr. serein. Asimilarea rin › nin este recenta. Der. seninare s. f. (Trans. stinca de piatra lustruita sau stralucitoare); seninatate (var. seninetze) s. f. (claritate) care Pushcariu 1580 il reduce la lat. serēnitas; (in)senina vb. (a se face senin).

sarín adj. v. sein („oaie sura”).

serín a serini e adj. (dial.) Senin (forma generala doar in satele din Maramureshul istoric). Lat. serenus „senin limpede calm” (MDA); asimilarea rin > nin este recenta (DER).

sarín adj. v. sein.