senín (na) adj. Limpede clar. Var. Trans. serin sarin. Mr. megl. sirin. Lat. serēnus (Pushcariu 1579; REW 7843) cf. vegl. saran prov. cat. serè fr. serein. Asimilarea rin › nin este recenta. Der. seninare s. f. (Trans. stinca de piatra lustruita sau stralucitoare); seninatate (var. seninetze) s. f. (claritate) care Pushcariu 1580 il reduce la lat. serēnitas; (in)senina vb. (a se face senin).