SENÍN² A senini e adj. 1. (Despre cer) Fara nori; (despre timp) limpede clar curat linishtit calm. Cerul e senin shi albastru; in departare catargele ishi flutura in bataia vintului steagurile colorate. DUNAREANU CH. 84. Sireneletzi cintau in noptzi senine Eternele legendeale iubirii. ANGHELIOSIF C. M. II 141. Era ziua mult senina Muntzii pluteau in lumina Vailen tacere lina. ALECSANDRI P. I 110. ♦ (Poetic) Luminos. Trecu o zi trecura trei SHi iarashi noaptea vine Luceafarul deasupra ei Cu razelei senine. EMINESCU O. I 171. 2. Fig. (Despre oameni despre expresia figurii lor despre manifestari ale lor) Care exprima multzumire sufleteasca care nu e tulburat de framintari; luminos linishtit. SHia luat caciula a zvirlit dasaga pe umar shi a pornito senin spre casa lui. POPA V. 100. Dea mai mare dragul sa fi privit pe Davidica flacau de munte... cu pletele cretze shi negre k pana corbului; cu fruntea lata shi senina. CREANGA A. 85. O luntre aurita veghea pe undele limpezi ale lacului linga poarta; shin aerul cel curat al serii tremurau din palat cintece mindre shi senine. EMINESCU N. 6. Varianta: serín a (COSHBUC P. II 138) adj.