ingaimare sf [At: CANTEMIR IST. 50 / Pl: ~mari / E: ingaima] 1 (Inv) Purtare cu vorba. 2 Vorbire confuza. 3 (Pop) Inshirare a prea multor vorbe. 4 (Pop) Activitate facuta de mantuiala Si: (inv) ingalare (5). 5 (Inv) Taraganare a lucrurilor. 6 (Reg) Indoiala. 7 (Reg) SHovaire. 8 (Reg) Pregetare. 9 (Inv) Punere a cuiva in incurcatura. 10 (Inv) Aflare in impas. 11 Fredonare a unei melodii.

INGAIMÁRE ingaimari s. f. Faptul de a (se) ingaima. 1. Vorbire nedeslushita confuza. Ingemanate pashnic in suflet miau ramas... ingaimari de ruga shi shoapte. LESNEA I. 62. 2. Ezitare nehotarire. Se vor mira de prudenta noastra ingaimare. ODOBESCU S. III 450. Pronuntzat: gai.

INGAIMARE s.f. (Mold .) Nedumerire incurcatura. Ce sa raspunsa cu totzii in ingaimare sta. CANTEMIR IST. Etimologie: ingaima. Vezi shi ingaima ingaimat ingaimeala. Cf. aporie invalatucitura.

ingaima [At: DOSOFTEI MOL. 74 / Pzi: ingaim (rar) ingaim ~mez / E: ns cf ingala ingaimaci ingalmaci] 1 vt (Inv) A purta cu vorba. 2 vt A vorbi confuz. 3 vt (Pop) A inshira vrute shi nevrute. 4 vt (Pop) A face ceva de mantuiala Si: a ingala (5). 5 vt (Inv) A taragana lucrurile. 6 vr (Reg) A se indoi de ceva. 7 vr (Reg) A shovai. 8 vr (Reg) A pregeta. 9 vt (Inv) A pune pe cineva in incurcatura. 10 vr (Inv) A fi in impas. 11 vt A fredona o melodie.

INGAIMÁ ingắim vb. I. 1. Tranz. A vorbi cu greutate nedeslushit incurcat confuz; a indruga a bolborosi. Doctorul mai ingaima citeva cuvinte shi se grabi sa dispara impreuna cu sora de caritate. REBREANU P. S. 115. A dat sa ingaime o intrebare dar i sa agatzat vorba pe undeva in piept. POPA V. 281. Radu ishi ridica fatza deabia ingaima citeo vorba de scapare shi iar cadea pe ginduri. VLAHUTZA O. A. 98. ♦ (Poetic) O pasarica ingaima undeva sfios o chemare la care nu raspundea nimenea. ANGHEL PR. 7. ◊ Absol. O sa vaz a ingaimat morarul. SADOVEANU M. C. 18. ◊ Refl. reciproc. Multe guri acum sengaima Valmashag nespus. COSHBUC P. II 17. 2. Refl. (Regional) A zabovi a sta la indoiala a ezita a pregeta a se codi. Costea mult nu sengaima El dulaii totzi chema Un cash dulce dezvalea. ALECSANDRI P. P. 55. ◊ Fig. Ce straniu sengaima Amurgul pe drum. LESNEA I. 133. ♦ Tranz. A retzine (pe cineva) de la treaba a zabovi. Ceilaltzi... numai ingaimase pe primar cu vorba dar nici gind sa plece. SP. POPESCU M. G. 23. Pronuntzat: gai. Forma gramaticala: prez. ind pers. 3 sg. shi pl. ingáima.

A INGAIMÁ ingáim tranz. (cuvinte propozitzii) A pronuntza nedeslushit confuz. / Orig. nec.

ingaimà v. 1. a vorbi cu limba zabavnica; 2. Mold. a zabovi: Costea mult nu se ’ngaima el dulaii totzi chema POP. [Origina necunoscuta].

ingắĭm (vechĭ ĭar azĭ nord) shi ingíĭm (Mold. sud Munt.) saŭ éz a á. v. tr. (cp. cu ingin). Incurc fac perplex (Vechí): imprejurarea asta te ingaĭmeaza. Articulez cuvinte neintzelese. (Iron.): a ingiĭmat ceva dar n’am intzeles. Vechĭ. Traganez: a ingaĭma lucrurile. V. refl. Vechĭ. Ma incurc devin perplex. Ma incurc perd timpu cu. Vechĭ: ingaĭma sa ingaĭme.

ingaimáre (gai) s. f. g.d. art. ingaimắrii; pl. ingaimắri

ingaimáre s. f. (sil. gai) g.d. art. ingaimarii; pl. ingaimari

!ingaimá (a ~) (gai) vb. ind. prez. 1 sg. ingắim/ingáim 2 sg. ingắimi/ingáimi 3 ingáima; conj. prez. 3 sa ingáime

ingaimá vb. (sil. gai) ind. prez. 1 sg. ingaim 2 sg. ingaimi 3 sg. shi pl. ingáima; conj. prez. 3 sg. shi pl. ingáime

INGAIMÁ vb. v. bombani.

INGAIMÁ vb. v. codi ezita pregeta shovai.

INGAIMA vb. a balmaji a biigui a birii a bodogani a bolborosi a bombani a boscorodi a gingavi a indruga a ingina a mirii a molfai a mormai a murmura (pop.) a blodogori a bufni (reg.) a dondani a mogorogi a mondani a mormoti a morocani a slomni a tolocani (Ban.) a pitcai (prin Olt.) a shondoroi. (Ce tot ~ acolo?)

ingaima vb. v. CODI. EZITA. PREGETA. SHOVAI.

ingaimá (ingáim ingaimát) vb. 1. A biigui a balmaji a rosti cu greutate. 2. A zapaci a incurca a stirni confuzie. 3. A zabovi a shovai a sta la indoiala. 4. A face de mintuiala a da rasol. 5. (Refl.) A se zapaci a se tulbura. Deshi formatzia nu este clara pare evident k este vorba de o formatzie expresiva k in cazul tuturor cuvintelor care inseamna „a biigui”. Pentru intentzia expresiva cf. cuvintele semnalate pentru radacina glo golo. Explicatziile avansate pina in prezent nu satisfac: din alb. gëneń (Cihac II 718; Philippide II 718) din lat. *ingannāre (Lambrior 373; Philippide Principii 68; cf. impotriva Densusianu Filologie 448); din rut. gaj sau gal’ima „frina pana” (Bogrea Dacor. IV 825); in legatura cu mag. galiba „greutate” (DAR). Identitatea semantica este evidenta cu ingala vb. (a biigui a balmaji; a da rasol; a murdari) care trebuie sa provina din aceeashi radacina expresiva (pentru ultimul sens cf. circali feshteli terfeli). Totushi se considera in general k ingala provine din lat. *ingallāre de la galla „gilca” (Densusianu Hlr. 191; Pushcariu 848; Pascu Etimologii 65; Bogrea Dacor. IV 825) sau din sl. galŭ „murdar” (Capidan Dacor. IV 1551; DAR) prin care nu se explica decit unul din sensurile sale. Der. ingaimator adj. (care ingaima); ingaimeala s. f. (faptul de a ingaima; confuzie; nehotarire); ingaimaci vb. refl. (Trans. a se incurca) var. de la ingalmaci care este tot de origine expresiva; ingalaciune s. f. (murdarie); ingalmaceala s. f. (incurcatura confuzie).