ingaima [At: DOSOFTEI MOL. 74 / Pzi: ingaim (rar) ingaim ~mez / E: ns cf ingala ingaimaci ingalmaci] 1 vt (Inv) A purta cu vorba. 2 vt A vorbi confuz. 3 vt (Pop) A inshira vrute shi nevrute. 4 vt (Pop) A face ceva de mantuiala Si: a ingala (5). 5 vt (Inv) A taragana lucrurile. 6 vr (Reg) A se indoi de ceva. 7 vr (Reg) A shovai. 8 vr (Reg) A pregeta. 9 vt (Inv) A pune pe cineva in incurcatura. 10 vr (Inv) A fi in impas. 11 vt A fredona o melodie.

INGAIMÁ ingắim vb. I. 1. Tranz. A vorbi cu greutate nedeslushit incurcat confuz; a indruga a bolborosi. Doctorul mai ingaima citeva cuvinte shi se grabi sa dispara impreuna cu sora de caritate. REBREANU P. S. 115. A dat sa ingaime o intrebare dar i sa agatzat vorba pe undeva in piept. POPA V. 281. Radu ishi ridica fatza deabia ingaima citeo vorba de scapare shi iar cadea pe ginduri. VLAHUTZA O. A. 98. ♦ (Poetic) O pasarica ingaima undeva sfios o chemare la care nu raspundea nimenea. ANGHEL PR. 7. ◊ Absol. O sa vaz a ingaimat morarul. SADOVEANU M. C. 18. ◊ Refl. reciproc. Multe guri acum sengaima Valmashag nespus. COSHBUC P. II 17. 2. Refl. (Regional) A zabovi a sta la indoiala a ezita a pregeta a se codi. Costea mult nu sengaima El dulaii totzi chema Un cash dulce dezvalea. ALECSANDRI P. P. 55. ◊ Fig. Ce straniu sengaima Amurgul pe drum. LESNEA I. 133. ♦ Tranz. A retzine (pe cineva) de la treaba a zabovi. Ceilaltzi... numai ingaimase pe primar cu vorba dar nici gind sa plece. SP. POPESCU M. G. 23. Pronuntzat: gai. Forma gramaticala: prez. ind pers. 3 sg. shi pl. ingáima.

A INGAIMÁ ingáim tranz. (cuvinte propozitzii) A pronuntza nedeslushit confuz. / Orig. nec.

INGAIMA vb. (Mold.) 1. A lungi vorba a vorbi dezlinat. Sarnitzie mai pe larg ingaima aceasta disputatzie. CANTEMIR IST 2. A face ceva de mintuiala. Acesta de nu se va nevoi sa lucreadze toate lucrurile la vreamea lor ce o va numai Ingaima (ingala MUNT.) acesta sashi piardza munca. PRAV. 3. A sta la indoiala. Alt chip de chiverniseala sa se afle shi spre aceia a sa nevoi sa nu sa ingaime. CI 170. ♦ A se tulbura. In zadar sa ingaima tot pamintul. DOSOFTEI MOL.; cf. CANTEMIR IST. Etimologie necunoscuta. Vezi shi ingaimare ingaimat ingaimeala. Cf. brodi (2) buigui (1); ingala.

ingaimà v. 1. a vorbi cu limba zabavnica; 2. Mold. a zabovi: Costea mult nu se ’ngaima el dulaii totzi chema POP. [Origina necunoscuta].

ingắĭm (vechĭ ĭar azĭ nord) shi ingíĭm (Mold. sud Munt.) saŭ éz a á. v. tr. (cp. cu ingin). Incurc fac perplex (Vechí): imprejurarea asta te ingaĭmeaza. Articulez cuvinte neintzelese. (Iron.): a ingiĭmat ceva dar n’am intzeles. Vechĭ. Traganez: a ingaĭma lucrurile. V. refl. Vechĭ. Ma incurc devin perplex. Ma incurc perd timpu cu. Vechĭ: ingaĭma sa ingaĭme.

!ingaimá (a ~) (gai) vb. ind. prez. 1 sg. ingắim/ingáim 2 sg. ingắimi/ingáimi 3 ingáima; conj. prez. 3 sa ingáime

ingaimá vb. (sil. gai) ind. prez. 1 sg. ingaim 2 sg. ingaimi 3 sg. shi pl. ingáima; conj. prez. 3 sg. shi pl. ingáime

ingaima (ind. prez. 1 sg. ingaim 3 sg. shi pl. ingaima)

ingaim.

INGAIMÁ vb. v. bombani.

INGAIMÁ vb. v. codi ezita pregeta shovai.

INGAIMA vb. a balmaji a biigui a birii a bodogani a bolborosi a bombani a boscorodi a gingavi a indruga a ingina a mirii a molfai a mormai a murmura (pop.) a blodogori a bufni (reg.) a dondani a mogorogi a mondani a mormoti a morocani a slomni a tolocani (Ban.) a pitcai (prin Olt.) a shondoroi. (Ce tot ~ acolo?)

ingaima vb. v. CODI. EZITA. PREGETA. SHOVAI.

ingaimá (ingáim ingaimát) vb. 1. A biigui a balmaji a rosti cu greutate. 2. A zapaci a incurca a stirni confuzie. 3. A zabovi a shovai a sta la indoiala. 4. A face de mintuiala a da rasol. 5. (Refl.) A se zapaci a se tulbura. Deshi formatzia nu este clara pare evident k este vorba de o formatzie expresiva k in cazul tuturor cuvintelor care inseamna „a biigui”. Pentru intentzia expresiva cf. cuvintele semnalate pentru radacina glo golo. Explicatziile avansate pina in prezent nu satisfac: din alb. gëneń (Cihac II 718; Philippide II 718) din lat. *ingannāre (Lambrior 373; Philippide Principii 68; cf. impotriva Densusianu Filologie 448); din rut. gaj sau gal’ima „frina pana” (Bogrea Dacor. IV 825); in legatura cu mag. galiba „greutate” (DAR). Identitatea semantica este evidenta cu ingala vb. (a biigui a balmaji; a da rasol; a murdari) care trebuie sa provina din aceeashi radacina expresiva (pentru ultimul sens cf. circali feshteli terfeli). Totushi se considera in general k ingala provine din lat. *ingallāre de la galla „gilca” (Densusianu Hlr. 191; Pushcariu 848; Pascu Etimologii 65; Bogrea Dacor. IV 825) sau din sl. galŭ „murdar” (Capidan Dacor. IV 1551; DAR) prin care nu se explica decit unul din sensurile sale. Der. ingaimator adj. (care ingaima); ingaimeala s. f. (faptul de a ingaima; confuzie; nehotarire); ingaimaci vb. refl. (Trans. a se incurca) var. de la ingalmaci care este tot de origine expresiva; ingalaciune s. f. (murdarie); ingalmaceala s. f. (incurcatura confuzie).