INGAIMA vb. (Mold.) 1. A lungi vorba a vorbi dezlinat. Sarnitzie mai pe larg ingaima aceasta disputatzie. CANTEMIR IST 2. A face ceva de mintuiala. Acesta de nu se va nevoi sa lucreadze toate lucrurile la vreamea lor ce o va numai Ingaima (ingala MUNT.) acesta sashi piardza munca. PRAV. 3. A sta la indoiala. Alt chip de chiverniseala sa se afle shi spre aceia a sa nevoi sa nu sa ingaime. CI 170. ♦ A se tulbura. In zadar sa ingaima tot pamintul. DOSOFTEI MOL.; cf. CANTEMIR IST. Etimologie necunoscuta. Vezi shi ingaimare ingaimat ingaimeala. Cf. brodi (2) buigui (1); ingala.