infranare sf [At: DA / Pl: ~nari / E: infrana] 1 Ashezare a unui frau Si: infranat¹. 2 (Fig) Stapanire de sine Si: infranat¹ (2). 3 Domesticire a unor animale salbatice Si: infranat¹ (3).

infranare f. actziunea de a (se) infrana: abstinentza.

infrana [At: COD. VOR. 148/7 / V: ~aia ~aua / Pzi: ~nez (inv) infran / E: ml *infrenare] 1 vt A pune frau. 23 vtr (Fig) A (se) stapani. 4 vt (Pex; fig) A domestici animale salbatice.

INFRINÁ infrinez shi infrín vb. I. 1. Tranz. A pune friu unui animal de ham. FatFrumos inshela shi infrina calul. ISPIRESCU L. 4. SHi plingind infrina calul. Calul ei cel alb k neaua Ii neteaza mindra coama SHi plingind i pune shaua. EMINESCU O. I 66. ♦ A imblinzi a domestici. Daca dobitoacele nar fi fost infrinate de demult ar fi sfishiet pe om. CREANGA P. 209. ♦ Fig. A stavili a retzine a face inofensiv a potoli. V. frina. Se lasa pe speteaza scaunului shi incepu sa rida stapininduse cit putea. Ii facea rau risul i facea rau shi sila dea shil infrina shii curgeau lacrimi pe obraji. DUMITRIU N. 85. Oamenii... ishi infrinara resimtzimintele. ODOBESCU S. III 468. Orishicit vei infrina pe un domn anevoie va fi al face pe el shi pe oameni a uita vechiul obicei al opri da se crede macar uneori stapin al tzarii. BALCESCU O. I 351. 2. Refl. A se abtzine de la ceva a se retzine de la o fapta de la exprimarea unei pareri a se stapini. Se indirjea Dar tot el se infrina. TEODORESCU P. P. 546.

INFRINÁRE infrinari s. f. Actziunea de a (se) infrina; potrivirea friului la un animal de ham; fig. retzinere abtzinere cumpatare. Cu infrinare... ishi stapinea pofta. PANN P. V. I 130.

INFRANÁ vb. I. tranz. 1. a pune frau (unui cal). 2. (fig.) a stavili; a domoli. II. tranz. refl. (fig.) a (se) stapani. (< lat. infrenare) corectata

A INFRANÁ ~éz tranz. 1) (cai) A stapani cu ajutorul fraului; a domoli; a struni. 2) pop. (animale salbatice) A face sa se deprinda cu omul; a domestici. 3) (sentimente stari sufleteshti) A stavili printrun efort de vointza; a inabushi; a controla; a domina. Ashi ~ dorintzele. [Sil. infra] /<lat. infremere

infranà v. 1. a pune fraul la cai sau la altceva: 2. fig. a stapani a domina: ashi infrana poftele gura; 3. a se abtzine. [Lat. INFRENARE].

infrináre f. Actziunea de a saŭ de a te infrina. Represiune. Abstinentza.

infrinéz v. tr. (lat. infréno áre it. infrenare pv. cat. sp. enfrenar). Pun friu. Fig. Stapinesc dominez reprim (poftele vorbele). V. refl. Ma abtzin. SHi infirnez (k desfirnez): de spun o vorba te shi infirnezĭ. (SHez. 33 23) te opuĭ itzĭ sare tzandura.

infranáre s. f. g.d. art. infranắrii; pl. infranắri

infranáre s. f. g.d. art. infranarii; pl. infranari

infraná (a ~) vb. ind. prez. 3 infraneáza

infraná vb. ind. prez. 1 sg. infranéz 3 sg. shi pl. infraneáza

INFRANÁRE s. 1. v. impiedicare. 2. v. strunire. 3. v. retzinere. 4. v. abtzinere. 5. impiedicare oprire stavilire. (~ avantului tineresc.)

INFRANARE s. 1. impiedicare. (~ unei carutze la vale.) 2. domolire linishtire strunire. (~ calului.) 3. retzinere (livr.) continentza. (~ a sentimentelor.) 4. abtzinere retzinere stapinire. (~ de la ceva.) 5. impiedicare oprire stavilire. (~ avintului tineresc.)

INFRANÁ vb. 1. v. impiedica. 2. v. struni. 3. a retzine a struni (inv. fig.) a hatzui. (Te rog sai mai ~ sunt prea zburdalnici!) 4. v. stapani. 5. v. invinge. 6. v. abtzine. 7. a impiedica a opri a stavili (fig.) a frana. (Nu puteau ~ avantul revolutzionar.) 8. v. tempera.

INFRANÁ vb. v. domoli potoli stapani stavili tempera.

INFRINA vb. 1. a impiedica. (A ~ o carutza la vale.) 2. a domoli a linishti a struni. (A ~ un cal.) 3. a retzine a struni (inv. fig.) a hatzui. (Te rog sai mai ~ sint prea zburdalnici!) 4. a domina a invinge a stapini. (SHia ~ durerea.) 5. a(shi) birui a(shi) infringe a(shi) invinge a(shi) stapini (pop. shi fam.) a(shi) struni. (SHia ~ emotzia.) 6. a se abtzine a se domina a se opri a rabda a se retzine a se stapini. (Nu sa putut ~ sa nui spuna.) 7. a impiedica a opri a stavili (fig.) a frina. (Nu puteau ~ avintul revolutzionar.)

infrina vb. v. DOMOLI. POTOLI. STAPINI. STAVILI. TEMPERA.