INFRINÁ infrinez shi infrín vb. I. 1. Tranz. A pune friu unui animal de ham. FatFrumos inshela shi infrina calul. ISPIRESCU L. 4. SHi plingind infrina calul. Calul ei cel alb k neaua Ii neteaza mindra coama SHi plingind i pune shaua. EMINESCU O. I 66. ♦ A imblinzi a domestici. Daca dobitoacele nar fi fost infrinate de demult ar fi sfishiet pe om. CREANGA P. 209. ♦ Fig. A stavili a retzine a face inofensiv a potoli. V. frina. Se lasa pe speteaza scaunului shi incepu sa rida stapininduse cit putea. Ii facea rau risul i facea rau shi sila dea shil infrina shii curgeau lacrimi pe obraji. DUMITRIU N. 85. Oamenii... ishi infrinara resimtzimintele. ODOBESCU S. III 468. Orishicit vei infrina pe un domn anevoie va fi al face pe el shi pe oameni a uita vechiul obicei al opri da se crede macar uneori stapin al tzarii. BALCESCU O. I 351. 2. Refl. A se abtzine de la ceva a se retzine de la o fapta de la exprimarea unei pareri a se stapini. Se indirjea Dar tot el se infrina. TEODORESCU P. P. 546.