INÉL inele s. n. 1. Cerc mic de metal (pretzios cu pietre scumpe) care se poarta k podoaba pe deget. ◊ Inel de logodna = verigheta. ◊ Expr. Tras (k) prin(trun) inel = cu talia subtzire; zvelt. ◊ Inelul lui Saturn = cerc luminos care inconjoara planeta Saturn. 2. Obiect in forma de cerc avand diverse intrebuintzari practice; veriga belciug. ♦ (La pl.) Aparat de gimnastica format din doua cercuri atarnate fiecare de cate o franghie la o anumita distantza de pamant shi la care gimnastul executa exercitzii tzinanduse de ele; p. ext. proba sportiva care se executa la acest aparat. 3. Artera de circulatzie cu traseu circular sau poligonal care inconjoara o localitate shi leaga capetele shoselelor exterioare care conduc la aceasta localitate. 4. (La pl.) Zone inelare concentrice care se observa intro sectziune transversala facuta in tulpina sau radacina plantelor lemnoase shi care indica varsta acestora shi creshterea lor in grosime. ♦ Striuri concentrice pe solzii operculele shi alte formatziuni osoase ale peshtilor care permit evaluarea varstei acestora. 5. Fiecare dintre segmentele din care este alcatuit corpul unor viermi. Lat. anellus.

inel sn [At: COD. VOR. 116/10 / V: (inv) inen irel^[1] / Pl: ~e / E: ml anellus] 1 Cerc mic de metal de obicei pretzios cu pietre scumcare se poarta k podoaba pe deget. 2 (Is) ~ de logodna sau (inv) de credintza ori de incredintzare Inel (1) care il da un barbat viitoarei sotzii k simbol al legaturii lor shi al intentziei lui de a o lua in casatorie. 3 (Is) ~ de cununie Verigheta. 4 (Pfm; d. persoane; ie) A fi tras (k) prin(trun) ~ A fi suplu. 5 (Irg; ics) Dea ~ul Dea inelushul (9). 6 (Ast) Fashie circulara de lumina. 7 (Ast; is) ~ul lui Saturn Cerc luminos care inconjoara planeta Saturn. 8 Obiect in forma de cerc (din diferite materiale) avand diverse intrebuintzari practice Si: belciug veriga za. 9 (Teh; lpl) Cercuri care cuprind fusul facute dintro bucata cu el menite sa il protejeze de presiunea axiala shi transversala. 10 (Teh; is) ~ de ungere Veriga fixa sau mobila prin care trece fusul shi care aduce in timpul rotirii uleiul din godeu. 11 (Pes) Veriga groasa de fier in forma de inel (8) de 10 cm diametru de care se leaga cu o sfoara cele 60 de ochiuri care formeaza marginea de plasa a gurii de sus a prostovolului. 12 (Lpl) Gauri la lumanarile jugului Si: (reg) cercei colbe. 13 (Lpl) Aparat de gimnastica format din doua cercuri atarnate fiecare de cate o franghie la o anumita distantza de pamant. 14 (Pex) Proba sportiva care se executa la inele (13). 15 Artera de circulatzie cu traseu circular sau poligonal care inconjoara o localitate shi leaga capetele shoselelor exterioare care conduc la aceasta localitate. 16 (Bot; mpl) Zone circulare concentrice care se observa intro sectziune transversala facuta in tulpina sau radacina plantelor lemnoase shi care indica varsta acestora shi creshterea lor in grosime. 17 (Lpl) Striuri concentrice pe solzi care permit evaluarea varstei la peshti. 18 (Zlg) Fiecare dintre segmentele din care este alcatuit corpul unor viermi. 19 (Nob; fig) Element de legatura Si: veriga. 20 (Mpl) Bucla de par Si: carliontz coltzishor zuluf. 21 (Fig) Idee care uneshte Si: veriga. 22 (Chm) Catena in care primul atom de carbon este unit cu ultimul atom. corectata

INÉL inele s. n. 1. Cerc mic de metal (pretzios cu pietre scumpe) care se poarta k podoaba pe deget. ◊ Inel de logodna = verigheta. ◊ Expr. Tras (k) prin(trun) inel = cu talia subtzire; zvelt. ◊ Inelul lui Saturn = cerc luminos care inconjura planeta Saturn. 2. Obiect in forma de cerc avand diverse intrebuintzari practice; veriga belciug. ♦ (La pl.) Aparat de gimnastica format din doua cercuri atarnate fiecare de cate o franghie la o anumita distantza de pamant shi la care gimnastul executa exercitzii tzinanduse de ele; p. ext. proba sportiva care se executa la acest aparat. 3. Artera de circulatzie cu traseu circular sau poligonal care inconjura o localitate shi leaga capetele shoselelor exterioare care conduc la aceasta localitate. 4. (La pl.) Zone inelare concentrice care se observa intro sectziune transversala facuta in tulpina sau radacina plantelor lemnoase shi care indica varsta acestora shi creshterea lor in grosime. ♦ Striuri concentrice pe solzii operculele shi alte formatzii osoase ale peshtilor care permit evaluarea varstei acestora. 5. Fiecare dintre segmentele din care este alcatuit corpul unor viermi. Lat. anellus.

INEL inele s. n. 1. Cerc mic de metal (de obicei pretzios shi prevazut cu pietre scumpe) care se poarta k podoaba pe deget. Asculta din fotoliu jucinduse cu inelele. GALACTION O. I 307. Inelul scump il scoate de pe degetul cel mic. EMINESCU O. I 79. Pe masa era un frumos rubin Inel de forma antica ALEXANDRESCU M. 374. ◊ Inel de logodna = verigheta. Ii zise sa ia inelul de logodna. ISPIRESCU L. 25. ◊ Fig. Inelul des de barbatzi se desfacu. DUMITRIU N. 9. ◊ Expr. (Despre persoane) Tras (k) prin(trun) inel = cu talia subtzire zvelt. Era voinic shi tinerel inalt shi tras k prin inel. COSHBUC P. I 281. Trupushorui gingashel Parea tras pintrun inel. ALECSANDRI P. I 91. ♦ (Metaforic) Bucla de par. Parul in inele cazindui pe grumaz MACEDONSKI O. I 214. Chica tai toata inele Gura tai fagur de miere. JARNÍKBIRSEANU D. 21. ♦ Inelul lui Saturn = banda luminoasa care inconjura planeta Saturn. 2. Obiect in forma de cerc avind diverse intrebuintzari practice. V. veriga. ♦ (La pl.) Aparat de gimnastica constind din doua cercuri de fier imbracate in piele suspendate de funii. 3. Strat de lemn care se formeaza anual la plantele lemnoase. Numarul inelelor arata virsta copacului. 4. Fiecare din segmentele din care este alcatuit corpul animalelor din increngatura viermilor.

INÉL ~e n. 1) Cerc mic de metal care se pune pe deget k podoaba. ~ de aur. ~ de argint. ◊ ~ de logodna inel (de metal pretzios) care se poarta pe degetul inelar k simbol al legaturii dintre logodnici sau sotzi; verigheta. 2) Obiect in forma de cerc confectzionat dintrun material dur avand diferite intrebuintzari (pentru fixare agatzare cuplare etc.). ~e pentru perdele. ~ pentru cheie. ◊ ~e de gimnastica dispozitiv pentru gimnastica masculina alcatuit din doua cercuri de metal dur suspendate de cate o franghie. 3) Fiecare dintre cercurile unei tulpini sau radacini ale plantei lemnoase dupa numarul carora se poate constata varsta acestuia. 4) Fiecare dintre segmentele circulare care formeaza corpul unor viermi. /<lat. anellus

inel n. 1. cerc de fier pentru legat: inel de lantz; 2. inel de metal ce se poarta in deget; tras printr’un inel delicat foarte subtzire de talie. [Vechiurom. inel = lat. ANELLUS].

inél n. pl. e (lat. anĕllus inel dim. d. anus inel cerc; it. anello pv. cat. anel fr. anneau sp. anillo pg. elo). Mic cerc de metal pretzios care se poarta in deget k ornament. Veriga alca. Fig. Tras pin (saŭ pintr’un) inel zvelt suptzire.

inen sf vz inel

onel sn vz inel

inél s. n. pl. inéle

inél s. n. pl. inéle

INÉL s. 1. v. verigheta. 2. v. belciug. 3. v. za. 4. (ANAT.) segment. (Un ~ al corpului albinei.) 5. v. bucla.

INEL s. 1. verigheta (pop.) veriga (prin Ban.) burma. (E insurat shi poarta ~.) 2. belciug veriga. (~ de lacat.) 3. ochi veriga za (inv. shi reg.) ratez. (~ de lantz.) 4. (ANAT.) segment. (Un ~ al corpului albinei.) 5. bucla cirliontz cretz ondulatzie ondula val zuluf (rar) sfredel sfredelitura (reg.) scirliontz zgirlaunte (Ban.) cocor (prin Munt. shi Mold.) scir. (~ din parul cuiva.)

inél (inéle) s. n. 1. Cerc mic de metal care se poarta k podoaba pe deget. 2. Cerc mic. 3. Zuluf cirliontz. Mr. nel ninel megl. ninel istr. arel. Lat. anĕllus (Pushcariu 833; CandreaDens. 858; REW 452; DAR) cf. it. anello prov. cat. anel fr. anneau sp. anillo port. elo. Rezultatul lui e care ar fi trebuit sa se diftongheze shi sa treaca la ie a fost explicat prin influentza lui n anterior (Rosetti Mélanges de linguistique Bucarest 1947 p. 171) shi cu mai mari shanse de probabilitate prin analogia cu formele atone (Lombard Studia neophil. II 59). Der. inelush s. n. (inel; joc de copii); inelar s. n. (degetul care se pune inelul) cu suf. agente ar (dupa REW 451 din lat. anĕllārius).

INÉL inéle s. n. ~ 6. (Mat.) Multzime de elemente inchisa fatza de doua operatzii binare dintre care prima formeaza cu multzimea data un grup (3) comutativ iar cea dea doua este asociativa fatza de elementele multzimii shi distributiva in raport cu prima operatzie. [MW]

INEL DE PLAFON instalatzie compusa dintrun cadru metalic sau de lemn de care este fixat un cablu pe scripetzi de care este atashat un inel metalic cu diametrul de 08120 m de care se prind suspantele shi hamul unei parashute putanduse exersa mishcari de ashezare comoda in ham dupa deschiderea parashutei manevrarea comenzilor pentru executarea virajelor cu parashuta pilotarea parashutei cu ajutorul unghiurilor de fanta deschiderea parashutei de rezerva luarea pozitziei corecte pentru aterizare.

INEL (lat. annelus) 1. Cerc mic de metal (pretzios cu pietre scumpe) care se poarta k podoaba pe deget. ◊ I. de logodna = verigheta. ◊ Expr. Tras (k) prin(trun) inel = subtzire zvelt. 2. Obiect in forma de cerc cu diverse intrebuintzari practice. ♦ (La pl.) Aparat de gimnastica constituit din doua cercuri metalice atarnate fiecare de cate o franghie la o anumita distantza de pamant shi la care gimnastul executa tzinanduse cu mainile de ele exercitzii impuse sau liber alese; p. ext. proba sportiva care se executa la acest aparat. 3. Inele anuale = zone inelare concentrice din tulpina sau radacina plantelor lemnoase ori striuri concentrice de pe solzii operculele otolitele shi de pe alte formatziuni osoase ale peshtilor care permit evaluarea varstei acestora; la plante indica shi creshterea in grosime. 4. (MAT.) Multzime de elemente pentru care sunt definite doua legi de compunere una numita adunare iar cealalta inmultzire astfel incat multzimea sa formeze grup comutativ fatza de adunare inmultzirea sa fie asociativa cu elemente neutru (unitate) shi sa fie distributiva fatza de adunare (ex. multzimea numerelor intregi este un i.). ◊ I. comutativ (abelian) = i. pentru care a doua operatzie este comutativa. ◊ I. unitar (sau cu unitate) = (inv.) i. pentru care a doua operatzie are elementul unitate (neutru). ◊ I. fara divizori ai lui zero v. divizor. 5. (METEOR.) I. lui Bishop = fotometeor reprezentat printrun inel format in jurul Soarelui sau al Lunii de culoare albastruie la partea interioara shi brunaroshiatica la cea exterioara format cand atmosfera contzine cantitatzi importante de pulberi fine mai ales de natura vulcanica. 6. (BIOL.) Inelele lui Balbiani = ingroshari caracteristice ale benzilor cromozomilor politeni care sintetizeaza intens ARNul.

inél inele s. n. anus.

a da gaura la inel expr. (d. homosexuali) a dezvirgina

ai pune (cuiva) inelul pe deget expr. (d. homosexualii pasivi) ashi oferi serviciile unui partener de sex activ.