BELCIÚG belciuge s. n. 1. Veriga de metal care serveshte la fixarea unui lacat a unui lantz etc. ◊ Expr. A pune (sau a atarna cuiva) belciugul in nas = a pune stapanire (pe cineva) a avea (pe cineva) in mana. (Fam.) A (nu) fi cashtigat la belciuge = a (nu) fi considerat o persoana careia i se poate cere orice fel de serviciu. 2. Meandru al unui rau care in perioadele de seceta ramane izolat de albia acestuia. Din sl. bĕličugŭ.

belciug snm [At: (a. 1579) CUV. D. BATR. I 254 / V: bal~ / Pl: ~uge^[1] (rar) ~ugi ~uri / E: vsl ведчуяу] 1 Inel de metal fixat de un obiect de care se prinde un lacat un lantz etc. 2 (Inv; ie) A duce cu ~ul A inshela. 3 (Pop; ie) ~ de aur la ratul porcului Lucru nepotrivit. 4 (Pop; ie) A pune (sau a atarna) (cuiva) ~ul in nas A avea (pe cineva) in mana. 5 (Fam ie) A (nu) fi cashtigat la ~e A (nu) putea fi tratat fara consideratzie. 6 (Inv) Veriga de care se atarna cheile. 7 (Imp) Inel (dintrun lantz). 8 (Inv; lpl; if ~gi) Cingatoare purtata de tineri in zona Muresh. 9 Meandru al unui rau care in perioadele de seceta ramane izolat de albie. corectata

BELCIÚG belciuge s. n. 1. Veriga de metal de care se prinde un lacat un lantz etc. ◊ Expr. A pune (sau a atarna cuiva) belciugul in nas = a pune stapanire (pe cineva) a avea (pe cineva) in mana. (Fam.) A (nu) fi cashtigat la belciuge = a (nu) fi considerat o persoana careia i se poate cere orice fel de serviciu. 2. Bratz de rau care in perioadele de seceta ramane k un lac sinuos. Din sl. bĕličugŭ.

BELCIÚG belciuge s. n. Veriga sau inel de metal fixat solid de ceva servind pentru a petrece prin el un lacat un lantz o funie etc. Zicind acestea lega roibul de belciugul batut in stiltzul gros din fatza crishmei. SADOVEANU O. I 370. Invirti cheia de doua ori in broasca apoi puse shi un lacat mare petrecut prin belciuge. REBREANU P. S. 294. In belciugul de la carimbul dedesubt din stinga [al carutzei] era aninata o barditza. CREANGA P. 106. ◊ Expr. (Cu aluzie la belciugul care il puneau ursarii in botul ursului domesticit shi purtat legat de un lantz) A pune sau a atirna (cuiva) belciugul in nas = a pune stapinire (pe cineva) a dispune dupa voie (de cineva) a avea (pe cineva) in mina. A duce (pe cineva) cu belciugul (de nas) = a conduce (pe cineva) cum itzi place cum tzie voia sau interesul amagindul inshelindul. [Voda] batea shaua k daca nu ne lasam dushi cu belciugul de el shi neamul lui se duce. PAS L. I 251. (Familiar cu aluzie la obiectele care se cishtiga la bilciuri prin aruncarea dibace a unui inel) Doar nu lai cishtigat la belciuge se spune k o mustrare glumeatza aceluia care itzi cere un efort prea mare care nu te crutza de o oboseala. ♦ Obiect rasucit in jurul lui insushi. SHia admirat in oglinda coafura mareatza desfacuta din belciugele hirtiutzelor. SADOVEANU N. F. 157.

BELCIÚG belciuge s. n. Veriga de metal fixata solid de ceva prin care se trece un lacat un lantz etc. ◊ Expr. A pune (sau a atarna cuiva) belciugul in nas = a pune stapanire (pe cineva) a avea (pe cineva) in mana. (Fam. cu aluzie la un joc cu belciugele) Doar nu mai cashtigat la belciuge se spune aceluia care itzi pretinde sa faci un efort prea mare. Slav (v. sl. bĕličugŭ).

BELCIÚG ~ge n. Veriga de metal fixata cu o scoaba sau cu un shurub (pe o usha pe o poarta pe un ushor etc.) prin care se trece un lacat o franghie sau un lantz etc. * A pune (sau a atarna) cuiva ~gul la nas a pune stapanire pe cineva; a lua pe cineva in maini. /<sl. bĕlitzugu

belciug n. inel de fier sau de alt metal: belciug de aur la ratul porcului. [Slav. BĔLŬČŬGŬ].

belcĭúg n. pl. e (vsl. belĭcŭgŭ bg. rus. belcúg d. turc. bilezik bileğik bratzare belezic dim. d. bilek antebratz; bg. belezik belekče sirb. belenzuk belenğuk [V. Bern.1 48]. V. belezic cĭubelc culbec). Veriga atirnata de un shurub (de care se atirna apoĭ lacatu) saŭ de altceva (de ex. de nasu unuĭ porc). SHi cĭúv pl. urĭ (Da. 1 217).

belciúg s. n. pl. belciúge

belciúg s. n. pl. belciúge

belciug ge.

BELCIÚG s. inel veriga. (~ de lacat.)

BELCIUG s. inel veriga. (~ de lacat.)

belciúg (belciúge) s. n. 1. Veriga. 2. (Inv.) Inel. Mr. bilciuga megl. biltzug. Sl. belŭčugŭ (Miklosich Slaw. Elem. 16; Lexicon 53; Türk I 263; Cihac); cf. bg. belčjug v. sb. bĕlĭčugĭ sb. biòčug beòčug „veriga de usha” rus. belčug. Totushi cuvintul nu este sl. ci tc. cf. Berneker 48. Cuvintul mr. se explica prin contaminare cu tc. bilezik „bratzara” › rom. belezic (SHeineanu II 46) care a circulat de asemenea deshi putzin cf. alb. beljezik bg. belezik.

belciúg belciuguri s.n. Inel de metal veriga. Din sl. belŭčugu cf. rus. belčug < tc. bilezik „bratzara” < bilek „antebratz” (Scriban SHaineanu DER DEX); din vsl. *bělŭčŭgŭ (Fratzila).

belciúg s.n. Inel de metal veriga. Din sl. belŭčugu cf. rus. belčug.

a avea belciug expr. 1. (d. femei) a fi serioasa ashi pastra bunul nume. 2. (intl.) a nushi recunoashte delictele a nu se trada.

ai pune (cuiva) belciug expr. 1. a lovi (pe cineva) peste gura. 2. (glum. d. femei) a se marita (cu cineva) a lua de barbat (pe cineva).