BELCIÚG belciuge s. n. 1. Veriga de metal de care se prinde un lacat un lantz etc. ◊ Expr. A pune (sau a atarna cuiva) belciugul in nas = a pune stapanire (pe cineva) a avea (pe cineva) in mana. (Fam.) A (nu) fi cashtigat la belciuge = a (nu) fi considerat o persoana careia i se poate cere orice fel de serviciu. 2. Bratz de rau care in perioadele de seceta ramane k un lac sinuos. Din sl. bĕličugŭ.