BELCIÚG belciuge s. n. Veriga sau inel de metal fixat solid de ceva servind pentru a petrece prin el un lacat un lantz o funie etc. Zicind acestea lega roibul de belciugul batut in stiltzul gros din fatza crishmei. SADOVEANU O. I 370. Invirti cheia de doua ori in broasca apoi puse shi un lacat mare petrecut prin belciuge. REBREANU P. S. 294. In belciugul de la carimbul dedesubt din stinga [al carutzei] era aninata o barditza. CREANGA P. 106. ◊ Expr. (Cu aluzie la belciugul care il puneau ursarii in botul ursului domesticit shi purtat legat de un lantz) A pune sau a atirna (cuiva) belciugul in nas = a pune stapinire (pe cineva) a dispune dupa voie (de cineva) a avea (pe cineva) in mina. A duce (pe cineva) cu belciugul (de nas) = a conduce (pe cineva) cum itzi place cum tzie voia sau interesul amagindul inshelindul. [Voda] batea shaua k daca nu ne lasam dushi cu belciugul de el shi neamul lui se duce. PAS L. I 251. (Familiar cu aluzie la obiectele care se cishtiga la bilciuri prin aruncarea dibace a unui inel) Doar nu lai cishtigat la belciuge se spune k o mustrare glumeatza aceluia care itzi cere un efort prea mare care nu te crutza de o oboseala. ♦ Obiect rasucit in jurul lui insushi. SHia admirat in oglinda coafura mareatza desfacuta din belciugele hirtiutzelor. SADOVEANU N. F. 157.