BELCIÚG belciuge s. n. Veriga de metal fixata solid de ceva prin care se trece un lacat un lantz etc. ◊ Expr. A pune (sau a atarna cuiva) belciugul in nas = a pune stapanire (pe cineva) a avea (pe cineva) in mana. (Fam. cu aluzie la un joc cu belciugele) Doar nu mai cashtigat la belciuge se spune aceluia care itzi pretinde sa faci un efort prea mare. Slav (v. sl. bĕličugŭ).