verighetă sf [At: ALEXI, W. / V: (înv) ~reg~, verg~ / Pl: ~te / E: verigă + -etă] 1 Inel de metal (prețios) (fără pietre), purtat pe deget ca simbol al legăturii dintre logodnici sau soți Si: (pop) verigea (1), veriguță (5). 2 (Pop) Inel folosit ca obiect de podoabă de femei sau, rar, de bărbați.

verighetă s.f. Inel de metal (prețios), (fără pietre),purtat pe deget ca simbol al legăturii dintre logodnici sau soți. • pl. -e. și (înv.) vereghetă s.f. /verigă + -etă; cf. ngr. βεργέτα.

VERIGHÉTĂ, verighete, s. f. Inel de metal (prețios) care se poartă pe deget ca simbol al legăturii dintre logodnici sau soți. Își scoase verigheta, din deget și o puse pe birou. C. PETRESCU, Î. II 119.

VERIGHÉTĂ s.f. Inel de metal (prețios) purtat pe deget ca simbol al legăturii dintre logodnici sau soți. [< it. verghetta, după verigă].

VERIGHÉTĂ ~e f. Inel fără piatră prețioasă, purtat ca simbol al legăturii dintre logodnici sau dintre soți. /verigă + suf. ~etă

verighetă f. inel de căsătorie.

veriguță sf [At: BIBLIA (1688), 543¹/25 / V: (pop) ~rgu~ / Pl: ~țe / E: verigă + -uță] 1-2 (Trs; Mol; șhp) Verigă (10) (mică). 3-4 (Șhp) Verigă (9) (mică). 5 (Pop) Verighetă (1). 6 (Trs) Cununiță din coajă de copac sau din nuiele (acoperită cu bumbac colorat) cu care, printr-un ritual care are loc în seara de Sfântul Vasile, fetele își află ursita. 7 (Trs; pex) Ritual în care se folosește veriguța (6). 8 (Reg) Inel de metal folosit ca obiect de podoabă la îmbrăcămintea țărănească.

vereghetă s.f. v. verighetă.

verigúță f., pl. e. Verigă mică. Inel de logodnă (numit ob., dar vulgar) verighetă, pl. e (Rebr. 195).

verighétă s. f., g.-d. art. verighétei; pl. verighéte

verighétă s. f., pl. verighéte

VERIGHÉTĂ s. inel, (pop.) verigă, (prin Ban.) burmă. (E însurat și poartă ~.)

VERIGHETĂ s. inel, (pop.) verigă, (prin Ban.) burmă. (E însurat și poartă ~.)

verighetă, verighete s. f. (prst.) 1. anus. 2. cătușe.